Garsoniera lui Mărmăruţă: Ce a fost şi ce a ajuns

Începuturi
Cîte amintiri îmi trezeşte forumul ăsta. Unele plăcute, altele mai puţin… Dar am ajuns la concluzia că din lucrurile rele care ţi se întîmplă, înveţi mai mult decît din cele bune.

8 august 2005 e data la care m-am înscris. Cît de străină îmi era acea lume… Nu ştiam atunci că voi staţiona. Dacă nu era Ady să mă provoace, acea primă zi, avea şanse mari să fie şi ultima. Mi-a plăcut tocmai asta, modul liber în care se purtau discuţiile.

Ce a fost Garso’?
A fost un loc în care am întîlnit nişte oameni extraordinari. Asta în primul rînd. Apoi un loc de relaxare, distracţie, interacţiune. Un loc în care am rîs, un loc în care am plîns. M-am certat, m-am împăcat. Am simţit şi am trăit. Un loc pe care obişnuiam să îl numesc casă. Un loc unde mă simţeam protejat şi care îmi dădea încredere.

Ce a ajuns Garso’?
UN LOC AL NIMĂNUI. N-am văzut mai mult de 2-3 utilizatori autentificaţi. Am intrat sîmbătă pe la 2-3, şi era pustiu. Cînd sîmbăta şi duminica se scria în prostie… L-au distrus.
Skinu’ ăsta portocaliu e o glumă proastă, zîmbetele de pe mess se potrivesc pe el, ca toporul în mîna unui sculptor. Pagina de start a forumului e ireal de lungă. Obosesc la atît schroll. De ce? Pentru că a vrut Mărmăruţă să fie vizibile unele subiecte de pe prima pagină, iar Vic nu doar că nu ştie să instaleze subForums, dar nici nu a auzit de mocks. Ce penibil… Moderatorii, în mod inexplicabil, sunt aceiaşi. Erau 250 de mii de mesaje în decembrie 2006, iar acum, după 9 luni, sunt sub 200 de mii. Deci am mers pe minus. Dar cine să-nţeleagă? N-are cine…

Cine e de vină?
Moderatorii şi adminii, că doar nu Papa de la Roma.
Cînd le-am zis să schimbe moderatorii, alţii mi-au sărit în cap. Şi acum, rezultatele se văd.
Nu pot crede că un om cu mintea întreagă ar putea şterge zeci de mii de mesaje în mod intenţionat. Ci numai un dezechilibrat psihic. Ce naiba respect pentru utilizatori o fi ăsta, nu ştiu. Păi înseamnă că noi suntem complet retardaţi după mintea lor, dacă scriem mii de mesaje imbecile. Nesimţiţii.
De fapt mi-au şi zis unii utilizatori că din vina moderatorilor nu mai scriu. Şi mi se pare logic. Ce rost are să scrii, dacă tot se şterge? E mai uşor să distrugi decît să creezi. Doar dai pe un X şi dispar în neant nişte mesaje cărora unii le-au dedicat zeci de ore din viaţa lor. Păcat că nu prea ştiu hacking, că le dădeam ce merită. Deşi sînt sigur că cel puţin Soso şi Alina nu au şters. Însă pasivitatea îi face complici.
RUŞINE!

Am învăţat…

Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă ! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI. Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fi bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu. Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.

Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.

Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.
Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebiue să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti.

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…

Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.

(Octavian Paler)

Atacul shawormei!


Asist cu scîrbă la avansarea fast-food-urilor, care devin o afacere tot mai profitabilă pentru cei care speculează tendinţa omului de a fi porc.
O să ajungem şi noi ca americanii, nişte graşi infecţi.
Vai, ce oameni importanţi suntem de-o dată, nu mai avem timp nici să mîncăm p’acasă.

Am fost, în urmă cu cîţiva ani, martorul unei scene desprinse parcă din filmele horror. Una a fugit cu şuberecu’n mînă să prindă tramvaiul şi a lovit-o o maşină. Femeie inconştientă. Păi nu putea aştepta următoru’ tramvai, mama lui. Una m-a picat o dată cu gem pe blugi. Tot aşa, în tramvai. Păi mă pocitanie nehalită, mănîncă naibii lîngă magazinul de unde ai achiziţionat porcăria. Sau eşti aşteptat la vreo întîlnire de afaceri?

Shaworma e reprezentantul cel mai de seamă al junk-food-urilor. Nişte cartofi prăjiţi cu nişte bucăţele de carne prăjită, salată şi mult ketch-up într-o clătită. Cît de porc să fii pentru a mînca aşa ceva? Şi cît de porc să fii să-ţi mai şi placă? E scîrbos de-a dreptu’! Zici că sunt lături pentru porci.

Este foarte „drăguţ” cînd mai zăreşti cîte-o „domnişoară” delicată şi preţioasă cu o… shaworma-n poală. Inevitabil, cad bucăţele în toate direcţiile, te faci ca naiba…
Pot înţelege de ce un om ar mînca o plăcintă cu brînză, un corn cu ciocolată, ori chiar un şuberec. Deşi astea nu trebuie să înlocuiască mîncarea gătită! Dar să ajungi să mănînci amestecături greţoase tip Shaworma, Kebab ş.a.m.d. mi se pare sub orice critică.

Stomacul mai are nevoie de o fiertură. O ciorbă, supă, tocăniţă. Nu lături pentru porci.

Cu „ouăle” la aerisit


Mergînd liniştit pe stradă, cu mersu-mi legănat, ce zăresc?! „Biluţele” unui moş. Nenea avea de lucru. Lucra cu bormaşina la poartă. Dar ce să se mai deranjeze pentru trecători, că doar nu mergea la nuntă. Avea pe el doar un halat bej şi un fes negru în cap. Venind din spatele lui, am constatat că i se vedeau toate cele.

Iniţial am trecut mai departe fără să zic nimic, dînd dezaprobator din cap. Dar văzînd venind doi copii în uniforme şcolare, am făcut cale întoarsă.

Redau scurtul dialog:
Eu: Să ştiţi că nu este frumos ce faceţi.
Moşu’: Zău?!
Eu: Aţi putea să vă puneţi ceva pe dumneavoastră.
Moşu’: Mersi.

Cam tremura (nu ştiu dacă şi de frig). Să fi avut vreo 80 de ani, dar noah…
Oricum, nu e prima oară cînd mă „ciocnesc” de moşi indecenţi. Unei „puştoaice” de vreo 60 de ani i-am zis „s-au scumpit rău sutienele astea”.

It’s a sick world with sick people.

What is Real?

Sylver (20:33:04): Ai ‘zut Matrix?
Mihai (20:33:22): da
Mihai (20:33:25): dar nu im aduc aminte
Mihai (20:33:25):
Sylver (20:33:29): Frate
Sylver (20:33:35): Cidn te gindesti la filmul ala
Sylver (20:33:50): Parca te intrebi in pana mea , ce e real si la ce e buan viata 8
Mihai (20:33:55):
Sylver (20:33:55): Pt ca uite
Sylver (20:33:57): Pina la urma
Mihai (20:33:59): imi aduc amitne
Sylver (20:34:00): Fiecare lucru
Mihai (20:34:00): acume
Mihai (20:34:01):
Sylver (20:34:04): Chiar si cele mai frumoase
Sylver (20:34:09): Se transforma in amintiri
Sylver (20:34:20): Iar amintirile si visele, nu sunt prea diferite
Mihai (20:34:24): da
Mihai (20:34:26): dar stai
Sylver (20:34:26): Au o caracteristica comuna
Mihai (20:34:27): sa iti zic
Mihai (20:34:29): ca am citit
Mihai (20:34:30): o carte
Mihai (20:34:32): f buna
Sylver (20:34:33): Se desfasoara doar in mintea noastra
Mihai (20:34:33): un capitol
Mihai (20:34:34): adic
Mihai (20:34:37): si mi’a ramas in minte
Mihai (20:34:49): unde se vorbea…cineva vorbea…defapt…despre filozofie
Mihai (20:35:02): adica…vb unei fete kre nu intelegea ce fac ei acolo
Mihai (20:35:08): si ce am retinut e un lucru
Mihai (20:35:13): ca totul poate fi fals
Mihai (20:35:18): ca noi putem sa nu traim defapt
Mihai (20:35:19):
Mihai (20:35:29): ca si in matrix pana la urma…daca te gandesti bn
Sylver (20:35:29): Exact
Mihai (20:35:30): am ajuns
Mihai (20:35:33): sa ne dam seama
Mihai (20:35:39): ca exista iluzi optice
Sylver (20:35:45): Pina la urma
Mihai (20:35:47): exista oameni care aud
Mihai (20:35:49): lucruri
Mihai (20:35:51): ce nu se aud
Sylver (20:35:54): De unde stim ca rosul e rosu si nu albastru ?
Sylver (20:35:57): Totul e relativ
Mihai (20:35:59): exista sunete imperceptibile
Mihai (20:36:03): da
Mihai (20:36:04): exista oameni
Mihai (20:36:09): care vad altfel culorile
Mihai (20:36:14): …orice
Sylver (20:36:15): Daltonisti
Mihai (20:36:21): orice simt
Mihai (20:36:22): al nostru
Mihai (20:36:23): e relativ
Sylver (20:36:26): Pina la urma sunt niste informatii
Mihai (20:36:27): existau
Mihai (20:36:29): clase de filozofi
Sylver (20:36:37): Niste senzatii care asa sutn interpretate de creier
Mihai (20:36:40): care sustineau ca simturile nu conteaza…ca doar mintea poate intelege
Mihai (20:36:51): ceilalti…ca minte nu intelege nimic…ca totul e pe baza de simturi
Sylver (20:36:52): Sunt doar niste frecvente
Mihai (20:36:55): si adevarul e doar la mijloc
Sylver (20:37:03): Cum e si cu casele „bintuite”
Sylver (20:37:07): Si se vede astfel
Mihai (20:37:07): ca nici una nu functioneaza fara cealalta..
Sylver (20:37:18): Ce se intimpla acolo unde e un cimp magnetic mai puternic
Sylver (20:37:24): Si creierul e bruiat
Mihai (20:37:32): ca sunt fenomene pe care stiinta le explica…creierul…dar alte lucruri..putem doar sa le simtim
Sylver (20:37:32): Incepi sa vezi lucruri care nici nu sunt acolo
Mihai (20:37:39): da
Mihai (20:37:40): azi
Mihai (20:37:43): am luat
Mihai (20:37:45): o iluzie optica
Mihai (20:37:50): ma uitam
Mihai (20:37:51): la pc
Mihai (20:37:58): la
Mihai (20:38:00): aia
Mihai (20:38:02): si dupa aia
Mihai (20:38:03): la mana mea
Mihai (20:38:05): si mana mea
Mihai (20:38:06): se ingrosa
Mihai (20:38:10): si se subtia
Mihai (20:38:13): se faceau raze
Mihai (20:38:16): ziceai k e matrix
Mihai (20:38:18): exact asa
Mihai (20:38:19):
Mihai (20:38:21): vrei iluzia?
Mihai (20:38:23): k e mica?
Sylver (20:38:26): Da
Sylver (20:38:27):
Sylver (20:38:47): Tb sa tin mina in fata monitorului?
Sylver (20:38:54): Ca eu am tastatura un pic intr-o parte
Mihai (20:38:57): pai
Mihai (20:38:58): sa o ti
Mihai (20:38:59): undeva
Sylver (20:39:00): Nu prea re loc in fata lui )
Mihai (20:39:00): unde o vezi
Mihai (20:39:01): bn
Mihai (20:39:28): o pornesti
Sylver (20:39:30): mc :*
Mihai (20:39:32): si te uiti
Sylver (20:39:36): Sa vedem
Mihai (20:39:36): cateva sec
Mihai (20:39:38): in centrul
Mihai (20:39:40): cercului
Mihai (20:39:44): si pe urma
Mihai (20:39:45): la mana
Mihai (20:40:29): si oriunde te uiti
Mihai (20:40:30): ti se pare
Mihai (20:40:32): ca te uiti la film
Mihai (20:40:37): ca totul se aproprie
Mihai (20:40:41): se ingroasa…si asa
Mihai (20:40:45): sa vezi
Sylver (20:40:48): Mihai
Sylver (20:40:52): Stii cum mi se parea
Sylver (20:41:10): Ca si cum o parte din piele
Sylver (20:41:12): De pe mina
Sylver (20:41:16): Vine catre mine
Mihai (20:41:18): da
Mihai (20:41:19): asa
Sylver (20:41:20): Adia urca in sus
Mihai (20:41:20):
Mihai (20:41:23): exact
Mihai (20:41:23): asa
Mihai (20:41:24):
Sylver (20:41:29): Straniu
Mihai (20:41:30): e incredibil
Mihai (20:41:31):
Mihai (20:41:33): s ie doar
Mihai (20:41:34): un prg
Sylver (20:41:36): Ca sa vezi ce inseamna
Mihai (20:41:38): de 22 de sec
Sylver (20:41:39): Perceptia
Mihai (20:41:41): alte lucruri
Mihai (20:41:43): mai complexe
Mihai (20:41:46): ar putea
Mihai (20:41:50): sa ne creeze iluzii in masa
Mihai (20:41:59): cineva sa fie stapan pe tot
Sylver (20:41:59): Pai uite
Mihai (20:42:00):
Sylver (20:42:12): Te gindesti la delfini sau caracatite
Sylver (20:42:17): Care vad atit de
Sylver (20:42:19): Cum sa zic
Sylver (20:42:22): Redus
Sylver (20:42:30): Si noi care vedem atit de multe fata de ei
Sylver (20:42:32): Te gindesti
Sylver (20:42:37): Cum ar fi sa existe o fiinta
Sylver (20:42:46): Care sa vada cu atit mai precis fata de noi
Mihai (20:42:52):
Sylver (20:42:53): Cum vedem noi fata de caracatita
Mihai (20:42:53): da
Sylver (20:42:54):
Mihai (20:42:54): poate
Mihai (20:42:56): ca noi nu vedem
Sylver (20:42:58): Adicda
Mihai (20:42:58): aproape nimic
Mihai (20:43:01): poate ca fiecare
Mihai (20:43:02): specie
Mihai (20:43:04): are la randul ei
Sylver (20:43:04): Noi stim citeva lucruri
Mihai (20:43:05): senzatia
Sylver (20:43:07): Pe care le-am vazut
Mihai (20:43:09): k e cea mai dezvoltata
Sylver (20:43:16): Dar nu ne putem inchiupi ceea ce nu am vazut
Sylver (20:43:24): E ca si cum
Sylver (20:43:43): Ar exista o culoare pe care noi ori nu am sesiza-o, ori nu am intilnit-o pe planeta noastra
Sylver (20:43:50): Inafara de rosu l galben si albastru
Sylver (20:43:58): Daca iti zice cienva sa ti-o inchipui
Sylver (20:44:00): Nu ai cum
Mihai (20:44:04): da
Sylver (20:44:06): fara sa le combini pe astea
Mihai (20:44:09): pai da
Mihai (20:44:10): pentru ca
Mihai (20:44:13): tot in afara d astea
Mihai (20:44:15): sunt combinati
Sylver (20:44:22): Da
Mihai (20:44:25): dar nu ai cum sa ajungi de la galben la rosu
Mihai (20:44:34): …deci nu ai cum sa ajungi
Sylver (20:44:35): Dar poate e o culoare pe care fie nu o percepem fie nu am intilnit-o
Sylver (20:44:37): Cool
Sylver (20:44:37): :d
Mihai (20:44:37): la o culoare noua
Mihai (20:44:46): sunt prea multe
Mihai (20:44:47): prea multe
Mihai (20:44:50): de stiut
Mihai (20:44:53): prea multe pe care nu le inteleg
Mihai (20:44:59): ca sa imi pot perminte
Sylver (20:44:59): Mihai
Mihai (20:45:03): sa gandesc
Mihai (20:45:04): ..
Sylver (20:45:08): Eu ma mai uit pe discovery Science
Sylver (20:45:12): Nu stiu daca il prinzi
Sylver (20:45:15): F interesant
Mihai (20:45:19): prind
Mihai (20:45:26): dar nu prea prind
Sylver (20:45:27): Pacat ca au atitea reluari
Mihai (20:45:28): emisiunile
Mihai (20:45:30): interesante
Mihai (20:45:35): de cate ori ma uiot
Sylver (20:45:36): Chiar mi-ar fi placut
Mihai (20:45:38): nu e ceva ce sa imi placa
Sylver (20:45:45): Sa prin o vreme in care sa fim mult mai avansati
Mihai (20:46:01): nu stiu
Mihai (20:46:02):
Mihai (20:46:03): cine ste
Mihai (20:46:05): stie
Sylver (20:46:06): Si asa cum ne-am intins pe planeta asta mica si albastra
Mihai (20:46:09): poate k o prindem
Mihai (20:46:15): sunt atatea ipoteze
Mihai (20:46:16): despre tot
Mihai (20:46:17): incat
Sylver (20:46:19): Incet, icnet, daca nu disparem, ne intindem si in galazxie
Mihai (20:46:23): nu ar trebui sa ne permitem
Mihai (20:46:25): sa le presupunem
Sylver (20:46:29): Pai uite
Mihai (20:46:34): nu ai de unde sti
Mihai (20:46:35):
Mihai (20:46:35): vezi
Sylver (20:46:35): Sa zic tot fata de oameni
Sylver (20:46:39): Nu vb de alte specii
Sylver (20:46:43): Daca ii ziceai unui om
Sylver (20:46:51): Acu’ 3000 de ani, de ex
Sylver (20:47:00): Ca vor fi oameni mici care vb intr-o cutie (TV)
Sylver (20:47:04): Te omora cu pietre
Mihai (20:47:08): dar tu sti?
Mihai (20:47:11): tu ai d unde sti?
Mihai (20:47:13): de oameni aia?
Mihai (20:47:16): ca au existat?
Mihai (20:47:17): nu ai
Mihai (20:47:21): de unde sti..
Mihai (20:47:25): .de unde sa sti!
Mihai (20:47:28): am vazut atatea filme
Mihai (20:47:30): pe teme
Mihai (20:47:34): de existenta
Sylver (20:47:35): Cum e si ala
Mihai (20:47:39): incat nu imi mai permit
Sylver (20:47:39): Cu Jim Carey
Mihai (20:47:46): care…zi’mi numele
Sylver (20:47:46): Cu el in orasul ala
Sylver (20:47:51): „Aranjat”
Sylver (20:47:54): Aaaah
Sylver (20:47:56):
Sylver (20:48:02): Unde totul era fals
Sylver (20:48:09): Cum naiba ii zice ? )
Sylver (20:48:12): F marfa film
Sylver (20:48:14): Aaah
Mihai (20:48:15): nu crek l’am vazam vaz un film bun…click
Sylver (20:48:18): „the truman show”
Sylver (20:48:22): Era un show
Mihai (20:48:22): cu adam sandler
Mihai (20:48:24): despre
Mihai (20:48:25): timp
Mihai (20:48:28): despre ce inseamna sa sarim
Sylver (20:48:29): Si ala marfa
Mihai (20:48:31): peste etape
Sylver (20:48:33): Exact
Mihai (20:48:33): …
Sylver (20:48:34): Vezi
Sylver (20:48:36): Pt ca noi
Mihai (20:48:37): despre multe
Sylver (20:48:47): Desi zicem ca ne pare rau ca a tecut timpul
Sylver (20:48:51): Intr-un fel, vrem sa treaca
Sylver (20:48:56): Pt ca mereu asteptam ceva
Mihai (20:48:58): am citit o carte
Sylver (20:49:01): Sa vina mama de la piata
Mihai (20:49:01): care are jumatate din rasp vieti
Mihai (20:49:01): mircea eliade
Sylver (20:49:06): Sa vina meciul cu Dinamo
Mihai (20:49:07): noapte de sanziene…
Mihai (20:49:15): da
Mihai (20:49:15): …
Mihai (20:49:15): e rau
Mihai (20:49:16): ca nu putem
Sylver (20:49:16): Sa fie ultimul episod din Tinar si nelinistit
Sylver (20:49:22): Desi pe ala nu-l mai prindem )
Mihai (20:49:23): trai chiar mom
Mihai (20:49:24):
Sylver (20:49:31): Dar ideea e ca mereu asteptam ceva
Sylver (20:49:34): Sa vina vacanta
Mihai (20:49:35): zicem
Mihai (20:49:37): ca ne traim viata
Sylver (20:49:37): Sa vina pauca
Sylver (20:49:39): *pauza
Sylver (20:49:42): Mos Craciun
Mihai (20:49:45): dar nu facem nimic
Sylver (20:49:45): S i implicit
Mihai (20:49:47): firar sa fie
Sylver (20:49:50): Ne dorim sa trreaca timpul
Mihai (20:49:52): da
Mihai (20:49:55): sa vina iar scoala
Sylver (20:49:57): Iar apoi regretam ca s-a dus
Mihai (20:50:01): sa vina ora 10
Mihai (20:50:01): sa ma culc
Mihai (20:50:08): sa vina ana pe net
Mihai (20:50:11): sa ma trezesc
Sylver (20:50:12): Nici noi nu stim ce vrem
Mihai (20:50:14): sa ma duc la scoala
Sylver (20:50:15): Si chiar nu stiu
Mihai (20:50:21): sa imi vad noi colegi
Sylver (20:50:21): Pina la urma ce conteaza cu adevarat
Mihai (20:50:23): sa vad profi
Sylver (20:50:26): Pt ca toate’s asa relative
Mihai (20:50:28): care sunt super
Mihai (20:50:29): tot
Sylver (20:50:30): Si multi oameni
Sylver (20:50:36): Care au facut artitea lucruri importante
Sylver (20:50:43): S-au dus de parca nici n-au fpost

Pseudo-relativitatea frumuseţii

Totul este relativ – corect, dar oare chiar aşa de relativ?

Am auzit de multe ori spunîndu-se că frumuseţea ţine de fiecare, că e interpretabilă, relativă şi inexactă.
Aş putea spune că într-o perioadă, gîndeam şi eu aşa. Cînd eram mai micuţ şi mai bleguţ. Apoi am auzit de o ştiinţă. O ştiinţă numită estetică. Am întîlnit unele discuţii chiar destul de aprinse pe tema asta.

E clar că fiecare om are gusturi diferite. Dar de ce atît de mulţi o consideră pe Natalia Oreiro frumoasă şi atît de puţini pe Nico, spre exemplu? Să fie o coincidenţă, o întîmplare ori un accident, sau există unele „reguli” ale frumosului?

Păi hai să vedem. Ce ne place la ceilalţi? Ce considerăm frumos?
În primul rînd, simetria. Un ochi mai mic decît celălalt, ori un sîn mai mic şi celălalt mai mare, nu sună prea atrăgător, aşa-i? Apoi proporţionalitatea. Un cap uriaş comparativ cu corpul nu prea ne încîntă. Urmează familiaritatea. Alt aspect important. De ce cei mai mulţi albi se cuplează tot cu albi, iar cei mai mulţi de culoare, tot cu unii de culoare? Pentru că sunt rasişti? Neah. Nişte cercetători americani au realizat un experiment foarte interesant. Au modificat pe calculator pozele unor oameni, dîndu-le caracteristici specifice sexului opus. Persoanele „transformate” au fost puse să aleagă din mai multe poze, persoana care li se pare cea mai frumoasă. Ei bine, aproape toţi s-au ales pe ei înşişi. D’aia şi mulţi ajung să se căsătorească cu persoane care seamănă cu fraţii lor.
Unii oameni care ni se par urîţi la început, ajung să ni se pară acceptabili ori chiar drăguţi în timp, tocmai prin prisma acestui aspect, al familiarităţii. Practic, ne obişnuim cu urîţenia lor.

Ce caută un bărbat la fizicul unei femei? Intervine aici relativitatea? Neah. Înafară de simetrie, proporţionalitate şi familiaritate, ne mai interesează de exemplu mărimea sînilor. Nicoleta Luciu rulz. Dar de ce? Probabil pentru că femeile pieptoase par capabile de a alăpta. De fapt, nici nu există altă explicaţie a mărimii mamelelor, decît aceea că bărbaţii, încă din cele mai vechi timpuri, au preferat femeile pieptoase.
Ce ne mai place? Acea talie „de viespie”, nu? Ne place acea siluetă tip clepsidră. Dar de ce? Poate pentru că o femeie cu burtică ar putea fi deja însărcinată, deci nu mai este eligibilă pentru reproducere. Apoi un fund bombat e interesant. Păi munţii nu sunt mai interesanţi decît dealurile?

Dar o femeie? Ea ce caută la fizicul unui bărbat? Un corp atletic, de exmplu, este semn de sănătate, care arată că bărbatul are gene bune şi merge de-o împerechere acolo. Tocmai de aceea, în timpul menstruaţiei femeia este mai interesată de aceste aspecte şi mai tentată de relaţii extraconjugale. Tot atunci femeia se îmbracă şi mai provocator.

Pînă la urmă, frumuseţea e în mare măsură determinată de dorinţa de a avea copii sănătoşi şi puternici. Şi atunci de ce ar fi un lucru aşa de rău a căuta frumuseţea la ceilalţi? De ce ar fi imoral şi de ce ar fi semn de superficialitate?
Nu este omul cel mai mare admirator al naturii, al florei, al faunei. Ne place să admirăm un tablou frumos, o sculptură. De ce nu şi un om? Ce e rău în a admira frumuseţea altora? Nimic. Chiar nimic. Faza cu superficialitatea e probabil lansată de persoane urîte şi complexate. Omul e născut artist. Şi iubitor de frumos. Indiferent ce grozăvii s-ar spune, nimeni nu ar trebui să se simtă jenat doar pentru că apreciază frumuseţea unei persoane.

E destul de amuzantă şi ipoteza potrivit căreia oamenii cu fizic frumos, au caracter urît. Nu, chiar nu există vreo regulă ştiinţifică în acest sens. Ah, că unora li se urcă la cap şi nu mai poţi să le ajungi nasul, e altă mîncare de peşte.
Într-adevăr, frumuseţea interioară primează, dar e şi mult mai dificil de constatat. Nu poţi să mergi pe stradă, şi să zici vai, ce suflet frumos are trecătorul X. Trebuie să cunoşti omul pentru a spune asta, iar viaţa e prea scurtă pentru a cunoaşte pe deplin un om. E foarte posibil să iei ţeapă. Alegi frumuseţea interioară şi în timp descoperi că lucrurile nu stăteau aşa cum ai crezut. Pînă la urmă, ce-i în mînă, nu-i minciună. Deşi, chiar şi cei frumoşi, se mai pot îngrăşa… Frumuseţea e trecătoare ca şi omul.

E okay să fii frumos, dar nici nu înseamnă să devină o obsesie. O persoană care trage toată ziua de fiare sau nu ştiu ce grozăvii mai face pe la nu ştiu ce aparate, înseamnă că nu prea mai are altă treabă. Nu prea cred că gîndul că ai fost frumos, te face să mori mulţumit. Şi nici măcar să trăieşti mulţumit. E clar că avem nevoie de mult mai mult.

CronicuTZa lui Sylver