Motto: Speranța moare ultima. Păcat că a trebuit să moară prima (parafrazare)
Mi-e atît de greu să nu îți mai aud vocea de înger
Mi-e greu și îmi vine să zbier
Mi-e atît de greu să nu-ți mai văd chipul de zînă
Mi-e greu și sînt la ani-lumină.
Mi-a atît de greu că nu mai vorbim ca altădată
Sînt ciudat și ești ciudată
Mi-e greu și te știu de cînd erai fată
Fără tine, viața mi-e ratată.
Mi-e atît de greu și știu că ești o zeiță
Nu știu cît timp mai fac față
Mi-e greu căci îmi amintesc chiar tot
Iar u mă vezi ca pe-un robot.
Mi-e greu că nu mai știu nimic-nimic
Între noi doi, este un „ocean”
Mi-e greu fără al tău lindic
Stai! Nu asta voiam să zic…
Mi-e greu că m-ai uitat complet
Ai uitat ce ai promis
Pentru mine, e „no regret”
Fără tine, fără Cris.
Am o rugăminte la voi, cititorii mei fideli. Cînd o să vină Ardelean Prostovan Pleonasm în genunchi să își ceară scuze, haideți să ne vîrîm cu toții pulile în gura lui jegoasă. Și să ne căcăm și să ne pișam pe el, de prost ce e. Și să-i băgăm flegme, bineînțeles. Să îl umilim în ultimu’ hal. Lua-i-aș familia-n pulă.
2-3 rime, la ore tîrzii din noapte:
Ardelean Prostovan Pleonasm e un bețivan
Are meclă de țăran
Nu mai tace din gură,
Hai să mai băgăm o tură.
Este prost, nimeni nu neagă
Cu figura aia bleagă
Să-i dăm la muie, zic
Că doar este și pitic.
Bagă, la pariuri, banii
Și mai zice că e funny
Poate doar din avion,
Să mai pară, și el, om.
Lua-mi-ai „cașalotu”-n gură,
Cu fața ta de acritură
Maimuțoiule, de mine să fugi
Că te mănînc cu tot cu fulgi!