Motto: Nemurirea este o concesie de eternitate pe care moartea o face vieţii (Emil Cioran)

George Church, cercetător la Harvard anunță că, într-un timp nu foarte îndepărtat, vom putea întineri.
Metoda presupune modificarea ADN-ului, adăugarea de noi secvențe. Acest lucru a dat rezultate la șoareci, iar, în curînd, va fi testată și pe cîini.
Savantul este convins că, împreună cu echipa sa, va face îmbătrînirea reversibilă, în mai puțin de 20 de ani.

Oare ce vor face credincioșii? Cei care cred în dumnezeu. Cum vor reacționa? Posibil ca, inițial, să respingă această mare realizare. Dar, cu timpul, borțoșii din fruntea bisericilor, o vor îmbrățișa așa cum au mai făcut de-a lungul timpului, cu alte invenții care le-au adus beneficii considerabile. Nu este mult timp de cînd mai marii BOR considerau operațiile chirurgicale, ca exemplificare, păcat.

Deci. Așadar și carevasăzică. Facem noi pași spre nemurire.
Vă amintiți acest articol al meu, de anul trecut? https://sylvercheetah53.blogspot.com/2018/11/omenirea-va-atinge-nemurirea-pina-in.html
Personal, sînt ferm convins că, pe durata vieții mele, nemurirea nu va mai fi doar o utopie.
De principiu, cam orice ne putem imagina, este realizabil. În timp.

Trăiască știința!

Motto: Ştiinţa este marele antidot la otrava entuziasmului şi a superstiţiilor (Adam Smith)

Cu toţii am auzit de teoria „Big Bang”. Potrivit căreia Universul a luat naştere printr-o explozie a unei singularităţi şi, de atunci, continuă să se extindă. Această teorie este acceptată aproape unanim.
Okay. Deci ştim cum a început totul. Am detaliat aici şi aici. Dar cum se va sfîrşi?

Există două teorii:
1.Teoria „supei cosmice”
Potrivit acestei teorii, Universul va continua să se existindă pînă cînd nu va mai fi nimic de el.
Imaginaţi-vă o supă la care tot adăugaţi apă. În cele din urmă, nu va mai avea niciun gust.
2.Teoria „Big Cruch”
Adepţii acestei teorii consideră că, la un moment dat, Universul nu se va mai extinde ci va începe să se contracte.
Gravitaţia este cea care va duce Universul la a se contracta pînă la un punct denumit „singularitate”. Punct din care va avea loc un nou Big Bang.
Ceea ce este şocant la această a doua teorie este că, odată ce Universul va începe să se contracte, timpul va curge INVERS. Adică viitorul va fi trecut, iar trecutul… viitor. E aproape de neimaginat.

Motto: Ştiinţa este magie care funcţionează (Kurt Vonnegut)

S-a pornit cel mai mare proiect ştiinţific din istoria omenirii. Oamenii de ştiinţă îşi propun să atingă nemurirea, pînă în 2045.

http://2045.com/

Încă o dată, se dovedeşte că filmele SF se pot transforma, foarte uşor, în science fact.
Corpul uman, cel biologic, va dispărea. Iar oamenii vor deveni cyborgi.
Creieru’ nostru va fi descărcat într-un calculator. Bineînţeles că va fi nevoie de calculatoare de sute de mii de ori mai puternice decît cele actuale.
În teorie, deja ştim cam de ce e nevoie. Doar că tehnologia actuală este insuficientă.

Bineînţeles că se vor găsi „deştepţi” care să conteste nemurirea, din punct de vedere moral. Creaţioniştii vor afirma că numa’ dumnezeu are voie să fie nemuritor. Atunci, să moară. Dă-i dracu’! Destule piedici a pus religia, în istorie, în calea evoluţiei.

Prieteni. Totul e să rezistăm, fără să ne sinucidem, pînă în 2045.

Motto: Deoarece există o lege precum cea a gravitaţiei, Universul poate şi se va crea din nimic (Stephen Hawking)

Vă invit să lecturaţi prima parte a articolului, ca să nu mă repet prea mult: http://sylvercheetah53.blogspot.com/2018/03/cum-aparut-universul.html

După cum afirmam în prima parte, Universul s-a născut printr-o explozie de materie şi energie numită „Big Bang”. De atunci, Universul este într-o exapansiune accelerată. Fapt ce dovedeşte că nu e infinit. Dacă ar fi infinit, nu ar mai avea cum să se mărească. Infinitul este o utopie.

Universul în care trăim, este destul de violent. Se ciocnesc asteroizii de planete, galaxiile se unesc, găurile negre se atrag reciproc. Prin gravitaţia lor colosală, acestea din urmă înghit tot. Pînă vor exploda şi va avea loc un nou Big Bang. Sau, cine ştie, poate chiar cel de la origini. Pentru că timpul este relativ. Adică Big Bang-ul a avut loc în trecut. Şi nu a avut loc. Big Bang-ul are loc în prezent. Şi nu are loc în prezent. Va avea loc în viitor. Şi, totuşi, nu va avea. Toate aceste afirmaţii sunt adevărate şi false în acelaşi timp. Paradoxal. Dar şi paradoxul face parte din ştiinţă, din Univers şi din percepţia umană.

Vă dădeam un exemplu elocvent în partea întîia a articolului. Imaginaţi-vă că sunteţi într-un balon umflat. În orice direcţie v-aţi îndrepta, niciodată nu veţi ajunge la o margine – spuneam eu. Ei bine, acum vă cer să vă imaginaţi acel balon întors invers (inside out). Ăsta e Universul nostru! Se naşte şi moare la „infinit”. E ca un cerc.

Despre universurile paralele, care joacă şi ele un rol important, vă voi povesti în alt episod. Poate vă vorbesc şi despre o teorie proprie pe care am denumit-o „universuri perpendiculare”. Dar asta, numai dacă sunteţi cuminţi.

Motto: Două lucruri sunt infinite, universul şi prostia umană, însă nu sînt sigur despre primul (Albert Einstein)

Una dintre întrebările existenţiale ale speciei umane: Cum a luat naştere universul? Şi aici sunt două teorii. Una logică şi raţională care spune că la origini stă o explozie denumită „Big Bang”. A doua teorie, una susţinută de oamenii retardaţi, spune că un bătrînel oligofren atotputernic a creat universul cu tot ce este în el. Asupra celei de-a doua teorii nu o să mă opresc deoarece este clar pentru orice om cu un IQ minim că este total aberantă. Deci, revenim la „Big Bang”. În urmă cu 13 miliarde de ani, a avut loc o mare explozie de materie şi energie care a dus la crearea universului pe care îl cunoaştem noi. Cum ştim asta? Păi privind prin telescopul Hubble, oamenii au reuşit să meargă pînă spre începuturile universului. Pentru că în spaţiu, vorbim de ani-lumină. Şi privim, de fapt, în trecut.
E limpede ca apa plată. Dacă eu arunc cu o piatră spre cineva şi acesta vede piatra apropiindu-se de el, nu e logic că, cel mai probabil, îl va lovi? Aşa şi cu universul. Universul se extinde accelerat. Adică e din ce în ce mai mare. De unde rezultă că a fost, cîndva, mult mai mic. A nega evidenţa aceasta este ca şi cum cineva ar susţine că s-a născut bătrîn, nefiind niciodată copil. Trăiesc cu speranţa că cititorii mei au ceva mai mult creier.

Oamenii idioţi se întreabă cum a apărut universul din nimic fără a avea capacitatea intelectuală de a pricepe că timpul a început să curgă doar odată cu „Big Bang”-ul. Timpul şi spaţiul sunt legate.
Acel punct, acea singularitate care a născut universul şi tot ce este în el a provenit tot de la univers. Paradoxal. Ştiu. Imaginaţi-vă că sunteţi într-un balon umflat. În orice direcţie v-aţi îndrepta, niciodată nu veţi ajunge la o margine. Bine, probabil că aici intervine şi teoria universurilor paralele. Un univers paralel a dat naştere universului nostru şi tot aşa.

Ştiinţa e ştiinţă şi se bazează pe studii amănunţite. Dovezi irefutabile. Iar prostia e prostie şi n-are leac.
Nu există dumnezeu, oameni buni, trezirea!

Tocmai a trecut în nefiinţă marele savant Stephen Hawking. Unul dintre cele mai sclipitoare genii. Să zicem că acest articol este şi în memoria lui.

Motto: Ştiinţa zilei de astăzi este tehnologia zilei de mîine (Edward Teller)

M-am hotărît să vă dezvălui răspunsu’ la una dintre marile întrebări existenţiale ale omului. Suntem singuri în Univers?

Mulţi oameni, de-a lungu’ timpului, au susţinut că au văzut OZN-uri. Majoritatea erau inepţii. Dar unele, foarte puţine, erau reale. Extratereştrii ne vizitează. De mult timp. Dar partea şocantă cu adevărat este că ei nu vin din depărtare ci tot de pe Pămînt. Ei vin din… şi ţineţi-vă bine… viitor! Suntem noi. Rasa umană.
Se cam ştie şi cum arată. Adică ceva în genu’ ăsta:

Şi într-adevăr. Oamenii au tendinţa de a îşi pierde păru’. Dinţii se micşorează. Simţu’ olfactiv este tot mai puţin utilizat. Iar tehnologia ne obligă să ne folosim tot mai mult creieru’ şi ochii (cutia craniană ar putea creşte iar ochii s-ar putea mări).

Am mai scris articole pe tema asta. Călătoria în timp, este posibilă. Tocma’ de aceea extratereştri ne vizitează pe ascuns. Pentru că nu vor să pericliteze viitoru’. Dacă ar fi venit de pe alte planete, este evident că ar fi dorit să intre în contact cu noi. Nu ar fi avut de ce să se ascundă.

Şansele de a ne ciocni de civilizaţii extraterestre pure sunt infime. Cu toate că s-au descoperit planete care ar putea susţine viaţa. Numai că în existenţa asta de miliarde de ani a Universului, ori am da peste organisme primitive ori ar fi atît de evoluaţi faţă de noi încît nici nu i-am putea vedea.

Motto: Fiecare individ este pieritor, dar evoluţia la care participă şi el nu piere niciodată şi astfel viaţa se va găsi mereu înainte pe drumul evoluţiei (Lu Sin)

•Nu vor mai exista ţări, graniţe
Globalizarea va duce la ştergerea tuturor graniţelor. Doar aşa vom putea evolua ca specie.

•Spaţiul cosmic va fi colonizat
Oamenii vor trăi pe alte planete. Începînd cu Marte.

•Se va putea călători în timp
Am mai abordat subiectul călătoriei în timp. Se fac progrese. Nu e deloc imposibil. Dar deloc.

•Oamenii se vor putea teleporta dintr-un loc în altul
Şi acest subiect l-am abordat într-un articol anterior. Orice ne putem imagina, este posibil.

•Nu va mai exista sărăcie sau foamete
Carnea sintetică deja a fost inventată. Iar ce a făcut iisus cu înmulţirea pîinilor şi a peştilor va fi realitate cu ajutorul unor dispozitive asemănătoare imprimantelor 3D.

•Nimeni nu va mai munci
Munca oricum nu există dintotdeauna. A apărut destul de tîrziu, odată cu dezvoltarea agriculturii. Dar dacă animalele nu muncesc, suntem noi mai prejos ca acestea? Omul nu e făcut să muncească. Aia nu e viaţă.

•Şcoala nu va mai exista
Omul îşi va putea descărca orice informaţie, chiar cărţi întregi, direct în creier. Exact cum se arată în pelicula „Johnny Mnemonic”.

•Nu se va mai face sex
Sexul este desuet. Totuşi, va trebui să perpetuăm specia într-un mod sau altul. Mă gîndesc la ceva gen ferilizare in vitro.

•Nu vor mai exista boli
Dezlegarea tuturor misterelor ADN-ului uman va duce la crearea de copii perfecţi.

•Nu se va mai crede în dumnezeu
Toţi oamenii vor fi atei. Progresul ştiinţei va da răspunsuri raţionale tuturor întrebărilor existenţiale.

Motto: Tehnologia este natura omului modern (Octavio Paz)

Îmi amintesc acum, cu o melancolie inocentă, de emisiunea de la TVR „Ştiinţă şi imaginaţie” prezentată de scriitorul Alexandru Mironov. A fost un soi de pionierat în domeniu, pe atunci neexistînd Discovery în România. În cadrul respectivei emisiuni, era difuzat şi cîte un episod din serialul „Star Trek: The Next Generation”. Un serial care, de asemenea, a făcut pionierat. Acolo erau prezentate tot felul de grozăvii care, mai tîrziu, au devenit realitate. Printre acestea, şi teleportarea. Adică transferul unui obiect dintr-un loc, în altul, aproape instantaneu. Culmea este că această găselniţă a fost introdusă pur accidental în serial. Unul dintre producători povestea că erau în căutarea unei modalităţi prin care echipajul să ajungă de pe naveta spaţială pe diferite planete. Şi pentru că bugetul era destul de redus (iniţial), au venit cu această soluţie.

Acum, chinezii se laudă că au descoperit teleportarea. Mai precis, au reuşit să teleporteze un foton de pe Terra, pe unul dintre sateliţii săi artificiali. Însă teleportarea aceasta nu a fost una completă şi concretă, cum am putea spera. Doar informaţiile de pe fotonul original au fost transferate unui foton de pe acel satelit, cel din urmă devenind primul foton.

Ceea ce observ că nu se spune la ştiri este că nu e prima dată cînd se realizează aşa ceva. Cred că chiar pe Discovery am văzut un documentar despre teleportare în care era prezentată o reuşită similară. Presupun că aceea aparţinea cercdetătorilor americani, dar nu sînt sigur. Însă un progres tot există. În acel prim caz, fotonul era teleportat doar dintr-o cameră în alta a laboratorului de cercetare. Acum, distanţa este undeva la 500 de kilometri. E un pas înainte, nu intenţionez să neg realizarea chinezilor. Sunt deştepţi.

Vor mai trece ani mulţi pînă ne vom teleporta la Paris sau Roma în cîteva secunde, făcînd inutile avioanele (poate chiar şi maşinile), dar sînt ferm convins că se va întîmpla. Cîndva.

Motto: Nu este puţin timpul pe care-l avem, ci mult timpul pe care l-am pierdut (Seneca)

După cum promiteam în acest articol, iată că revin asupra unui subiect fascinant, din punctul meu de vedere: călătoria în timp.
De data aceasta, voi aprofunda discuţia despre „paradoxul bunicului”. Şi reiau. Dacă eu mă întorc în timp şi îmi împuşc bunicul înainte de a-l concepe pe tata, cine a apăsat pe trăgaci? Teoria a fost lansată de Kurt Godel şi i-a făcut pe unii să afirme că, iată, călătoria în timp este absurdă fiindcă ar încălca legile fizicii.
E clar că orice întoarcere în timp, indiferent dacă îţi împuşti sau nu bunicul, alterează cursul timpului. Dar ce cred eu este că dreptate au şi unii şi alţii. Cum vine asta? Ei bine, da, nu poţi să îţi anulezi naşterea, dar o poţi face într-un univers paralel. Consider că atunci cînd ne întoarcem în timp, se crează o linie paralelă a timpului. Mai precis. Eu îmi împuşc bunicul şi asta face ca eu să nu mă mai nasc în ACEASTĂ REALITATE. Totodată, nu mai am cum să revin la universul din care am plecat. Dacă mă întorc în viitor, va fi acel viitor în care bunicul meu a fost executat de mine iar eu nu m-am născut.

Voi ce aţi face, dacă aţi putea călători în timp? Uite, că tot e Ziua Îndrăgostiţilor, vă mărturisesc că eu aş încerca să o cuceresc pe iubita mea Cristina Bob, pe vremea cînd încă era virgină. În această realitate, ea va fi în continuare a altora în timp ce eu voi fi missing in action. Dar într-un alt timeline, eu voi fi cu ea. 🙂

Călătoria în timp este chiar foarte posibilă. Şi voi mai reveni asupra subiectului. S-au făcut experimente cu fotoni, care au demonstrat asta. Ţineţi aproape!

Motto: Ştiinţa este o putere cel mai frecvent construită pe temelia ignoranţei (Valeriu Butulescu)

Cu această ocazie, pornesc o nouă arie a blogului meu care este dedicată ştiinţei. Va fi a 13-a categorie, sper să nu fie cu ghinion!

Mărturisesc că sînt pasionat încă din copilărie de călătoria în timp. „Back To The Future” era unu’ dintre filmele mele preferate. De-a lungu’ timpului am urmărit mai multe filme şi documentare pe această temă.
Călătoria în timp se pare că este posibilă, cel puţin dacă ne referim la viitor. Dacă am merge cu o viteză foarte mare, cît mai apropiată de viteza luminii, timpul ar încetini. Iar noi am călători în viitor. Poate şi cu cîteva mii de ani.

Timpu’ este afectat de gravitaţie. S-a constatat că pe lîngă marile piramide, timpu’ se dilată. De asemenea. S-a observat că timpu’ trece mai încet pe Pămînt decît în spaţiu’ cosmic. Fapt dovedit prin compararea ceasurilor sateliţilor artificiali cu cel de pe Terra. Asta spune teoria relativiţii a lui Einstein.
Dar dacă ar fi posibil să mergem în viitor, de ce nu şi în trecut? Ei bine, din cel puţin 2 motive foarte clare:
1.Nu vedem călători din viitor care să vină în timpu’ nostru.
2.Paradoxul bunicului – Dacă eu mă întorc în trecut şi îmi împuşc bunicu’ înainte de a-l concepe pe tata, cum am putut eu să apăs pe trăgaci in the first place?
Eu am o altă teorie. Cred că atunci cînd ne întoarcem în timp, trecem într-un univers paralel. Iar teoria multiversului este tot mai puternic îmbrăţişată de oamenii de ştiinţă.

Întrebare pentru cititori: V-ar conveni să călătoriţi în viitor dacă nu ar fi posibil să reveniţi la prezent? Eu da, pentru că iubesc tehnologia şi mi-ar plăcea să văd pînă unde poate ajunge ştiinţa. Curentu’ electric, televizoru’, telefonu’ sau internetu’ sunt lucruri care ar fi părut imposibile strămoşilor noştri. Şi să ne gîndim doar la reticenţa cu care a fost primită ideea construirii unui aparat de zbor mai greu ca aeru’. Cam ceea ce ne putem imagina este şi realizabil. E doar o chestiune de timp.

Ca să fac şi o glumă, cine vrea să călătorească în trecut să vină în România – suntem cu 50 de ani în urmă!
Dacă ar fi să merg în trecut, aş încerca să o cuceresc pe Cris. Sau măcar să repar prostia pe care am făcut-o cînd Ea a vrut să ne vedem iar eu am refuzat… BOU!
O să mai revin la subiectu’ ăsta. 🙂