Motto: În ziua aceea am pus singurătatea în frapieră şi m-am îmbătat cu regrete (Cristian Lisandru)

M-am hotărît să fac public numele mătuşii Cristinei Bob, din Constanţa. Parcă zicea că stă în zona Pod – Butelii.
Cristina Bob este foarte apropiată de această mătuşă. Îi este ca o prietenă. Chiar i s-a confesat cînd era îndrăgostită de Daniel „Skipy” Manoliţă. Era foarte tristă, dar mătuşica a reuşit să-i ridice moralul.

Îmi amintesc cum, în decembrie 2005, Cristinuţa voia să vină de la Dej la Constanţa (700km) special pentru mine. Eu, timid (şi mai ales PROST) fiind, am dat-o-n glume… I-am zis că mi-e teamă să nu mă violeze. Auzi, ce retard! Ea a replicat că ne vom vedea într-un loc public. A subliniat că dacă eu nu doresc să ne vedem, Ea nu mai are pt. ce să vină. Deci mătuşica şi verişorul Mihai (de care e f. ataşată) cădeau într-un plan secundar. Doar eu contam. Nu. Fata a ţinut la mine. Sînt sigur de asta. E adevărat însă, ca la un frate, nu ca la un iubit. Dar de ţinut, a ţinut. Şi dacă nu recunoaşte, o să-i crească nasu’ ca lu’ Pinocchio.

Ca să nu o mai lungim, numele acestei mătuşici este… MIHAELA FOCŞA.
Nu am poze cu ea, nu am găsit-o pe FaceBook, aşa că o să pun cu Miţă (verişorul).

De precizat, însă, că pozele au ceva vechime…

Motto: Demnitatea nu se negociază (Vartan Gregorian)

Ceea ce nu înţeleg cîrnaţii gen Hordy este că blogul e un jurnal on-line. Din jurnalul clasic nu stai să rupi foi din urmă. S-ar pierde sensul jurnalului. Te uiţi în urmă să vezi cum gîndeai la un moment dat. Chiar dacă nu mai eşti de acord cu unele impresii, chiar dacă ţi se pare că ai greşit, mergi înainte învăţînd din trecut. Aşa se clădeşte viitorul. Aşa gîndeşte un om cu capu’ pe umeri.

Adrian Hordoan m-a şantajat cu publicarea unor fotografii cu mine dacă nu şterg ceea ce nu îi convine de pe blog. Chiar dacă aş fi fost eu în pozele respective, am decis să nu cedez. Sînt un om cu verticalitate. Am mîndria mea.

Poate am jignit destul de mult, nu neg, însă va trebui să tăceţi şi să înghiţiţi. Pe blogul meu scriu ce am chef şi nu o să permit niciodată cuiva să încerce să mă cenzureze.

Motto: Să nu-ţi corectezi greşeala e o greşeală şi mai mare (Confucius)

În urmă cu fix doi ani, publicam un articol cu un puternic limbaj licenţios la adresa unei anume Cristina Frangulea, din Şimleul Silvaniei. O acuzam de infracţiunea de înşelăciune. Prejudiciu 10 lei. Numai că, între timp, am descoperit că plicul cu banii care trebuiau să ajungă la ea, nu a fost pus niciodată la poştă. Trebuia să o cred pe cuvînt pe Ada Bogoevici cînd mi-a spus că o cunoaşte pe madam Frangulea şi nu ar face aşa ceva. Deci îmi fac „mea culpa”. Eu sînt DJ Blue Angel 53 (cum mă semnam în scrisori).

Ţi-aş fi dat add pe FaceBook, dar nu ştiu care eşti. Dă-mi tu: Adrian Paulea

La mulţi ani!

Motto: Nu iubeşti pe cineva pentru că este perfect, îl iubeşti în ciuda faptului că nu este (Jodi Picoult)

Am făcut rost de o poză nouă cu amantul Cristinei Bob. E vorba de „renumitul” Cornel Moldovan. Ne zăpăcea de cap. Corne’ în sus, Corne’ în jos! Mă gîndesc cu groază că sifiliticu’ ăsta ar fi putut-o deflora pe Cristinuţa mea.

Te rog, Cris, nu îi permite să te fecundeze!

Motto: A iubi nu înseamnă nimic. A fi iubit înseamnă ceva. Dar a iubi şi a fi iubit înseamnă totul (Themis Tolis)

Cristina Bob nu este singura fată care s-a aruncat în braţele lui Cornel Moldovan. Ea are şi o rivală. Iar numele acestei rivale este Giorgiana Rut. Ea este:

Ca şi Corneluş, Rut este pocăită.
El este „craiul” Corne:

„Pîrîtul” Cornel Moldovan a înşelat-o pe Cris cu Rut. Iar mai tîrziu, cînd era deja cuplat cu Rut, a înşelat-o pe aceasta cu Cris.
Ce să-ţi fac, prinţeso, dacă eşti naivă?! Tu cu degeţelele tale ai scris la tine pe blog că băieţii sunt ori şmecheri, ori fraieri. Iar un lucru e cert. Ţie nu îţi plac fraierii. Păi cum vine asta? Nu vrei şi tu un băiat care să te respecte şi să nu te înşele?

Motto: Toţi oamenii care gîndesc, sunt atei (Ernest Hemingway)

No
Ne
Nei
Niet
Non
Nein
Ingen
Nem
Nie
Nej
Nao
Hayır
Nee
Nu

Motto: Toţi oamenii care gîndesc, sunt atei (Ernest Hemingway)

În desele mele discuţii contradictorii cu credincioşii, aud adesea următoarea observaţie: Şi un ceas are nevoie de un creator. Atunci cum ar putea exista fiinţa umană, mult mai complexă, fără un creator? Şi eu le spun, DAR DUMNEZEUL VOSTRU, CUM POATE EXISTA FĂRĂ UN CREATOR? Înţelegeţi? dumnezeu e infinit mai complex ca omul… E absurd! E ca şi cum cineva ar susţine că poate ridica deasupra capului o greutate de 20 kg, dar nu poate una de 5. E împotriva logicii.

Credincioşilor le vine greu să înţeleagă Big Bang-ul. Ei spun că universul nu putea apărea din nimic. Dar tot ei, nonşalanţi, susţin că dumnezeu există dintotdeauna, fiind fără început şi fără sfîrşit. Atunci de ce nu ar putea şi universul să existe dintotdeauna. De fapt, lucrurile stau în felul următor. Înainte de Big Bang, nu exista timpul. Timpul, care este cea de-a patra dimensiune, a început să curgă de la Big Bang încoace. Deci nu putem afirma că un milion de ani nu a existat nimic după care a avut loc Big Bang-ul. Nu. Pentru că, aşa cum am explicat, nu exista timpul.

Astăzi este paştele, sărbătoarea în care cre(ş)tinii serbează învierea lui iisus hristos. iisus chiar a existat, nu a fost inventat. Dar nu era zeu ci un biet schizofrenic. E bine că l-au crucificat!

Motto: Sportul, ca formă de artă populară, este o reacţie complexă la acţiunea tipică a societăţii (Marshall McLuhan)

A douăzecea ediţie a Campionatului Mondial de Fotbal a luat sfîrşit. Învingătoarea este, pentru a patra oară, echipa naţională a Germaniei. De menţionat că pe lîngă cele 4 finale cîştigate, Germania a mai avut şi 4 pierdute. Deci, în total, a ajuns de opt ori în finală. Eh, asta da performanţă.
Messi a dovedit că e mai slab ca Maradona.

Pe forumul Friends Forever afirmam, la începutul anului, că Germania e principala favorită. Patrikuţ şi Mariusz au fost de acord cu mine.
Ca întotdeauna, şi la acest mondial, am ţinut cu Olanda. Deşi ştiam că e greu să ajungă de două ori consecutiv în finală, dar au mai reuşit asta o dată (’74-’78). Pe locul 2, după Olanda, îmi place Germania. Iar pe 3 vine Italia.

Surpriza campionatului a fost Costa Rica. Nimeni nu-i dădea nicio şansă într-o grupă cu 3 campioane mondiale. Dar a cîştigat grupa. A fost eliminată, cu greu, la penalty-uri, în sfertul de finală împotriva Olandei. Au ieşit neînvinşi. Deziluziile mondialului au fost Spania, Italia şi Anglia. Bine, Anglia nu prea face mare lucru de obicei… Dar mă bucur de ruşinea ţiganilor (spaniolii).

Brazilia a ajuns cu ceva noroc în semifinale. A avut un culoar favorabil. Şi să nu uităm de bara pe care a avut-o Chile în minutul 120. La ce au arătat, nu cred că meritau să ajungă aşa departe. Nemţii le-au dat 7-1 iar Olandezii 3-0. Dar ce să facă Brazilia fără Ronaldinho, Kaka, Robinho, Pato? Cei mai buni jucători nu au fost convocaţi de retardatul de antrenor.
Columbia şi Belgia mi s-au părut umflate de presă. Nu au arătat mare lucru în teren.

Mă oftic cînd mă gîndesc că dacă împerecherea se făcea invers (Germania să fi întîlnit în semifinale Argentina iar Olanda, Brazilia) am fi avut o finală de vis: Germania – Olanda. Oricum, fotbalul adevărat se joacă în Europa. De asta cei mai buni jucători se transferă în campionatele din Spania, Anglia, Italia, Germania.

Argentina îl are pe Messi. Portugalia îl are pe Cristiano Ronaldo. Brazilia îl are pe Neymar. Germania are o echipă!

Motto: Oamenii spun că timpu’ trece, dar timpu’ spune că oamenii sunt trecători

Am zis „fetele pe care le-am plăcut” şi nu „pe care le-am iubit” deoarece consider că la vîrsta respectivă nu ştiam ce e aia iubire.

Din clasa întîia pînă în a patra mi-a plăcut Spînoche Lavinia, care şi-a schimbat numele în Alexa Lavinia, după divorţul părinţilor. Blondă cu ochii albaştri. O fată finuţă cu o voce de înger. Ascultaţi melodia „There’s a Paradise” a lui DJ Bobo. Cam aşa avea vocea. Îmi amintesc că mi-am ciupit toate colegele de bancă pînă m-a mutat învăţătoarea în bancă cu ea.
În clasa a cincea mi-a plăcut Geageac Mioara Cătălina. Şi ea mi-a fost colegă de bancă şi chiar mai îmi făcea temele uneori. O fată super. Am revăzut-o după mai mulţi ani într-un magazin şi m-am făcut că n-o mai cunosc. Urît din partea mea!
Din a şasea pînă în a opta mi-a plăcut Brînză Veronica. Singura care nu ţin minte să-mi fi fost colegă de bancă. Mă mai apăra cînd mă bătea colegu’ Mechenici Ionuţ.

Fetele astea or fi şi căsătorite, or avea şi copii, cine ştie?! Nu aveau ele ochi pentru mine că eram prea fraier. Băieţii plăcuţi de fete erau Farapon Daniel şi Chilişoiu Marius. Păi să vi-i şi arăt pe fraieri.
Farapon Daniel:

Chilişoiu Marius:

V-aş fi arătat şi fetele, dar nu am găsit poze cu ele. Băieţi, am glumit cînd am zis că sunteţi fraieri. N-am nimic cu voi, dar sînt invidios că voi ştiaţi să agăţaţi iar eu nu. Vă salut!

LATER EDIT: Am găsit poză cu Veronica Brînză:

Motto: Religia – o frază de dînşii inventată, ca cu a ei putere să vă aplece-n jug (Mihai Eminescu)



Se întîmpla pe la vîrsta de 12 ani… Eram un credincios convins. Îmi amintesc cînd taică-meu mi-a spus că nimeni nu ştie cine au fost primii oameni la care eu am replicat că au fost Adam şi Eva, după cum scrie în biblie. El a spus că biblia este o carte care nu trebuie interpretată ad literam. Am fost surprins de reticenţa lui şi m-am pus pe citit biblia. Parcă pentru a-i dovedi că dreptatea e de partea mea. Am început cu biblia pentru copii.
Ăsta a fost un factor. Taică-meu. Un credincios care nu este şi nu era habotnic. Al doilea element pot spune că a fost postu’ Discovery. Cred că 90% dintre oamenii de ştinţă sunt atei. Şi aşa e normal.



Acum nu-mi mai e ruşine să o spun, dar, la fel ca Eminescu, am fost corigent în clasa a cincea la limba română. Vă vine să credeţi? Tocmai eu? Corigent la română??? Asta graţie doamnei profesoare Cîmpeanu Victoria de la Şcoala Generală Nr. 39 Constanţa.
Am fost foarte surprins că dumnezeu (pentru mine, cu literă mică!) nu m-a salvat. Spuneam rugăciuni inclusiv înainte şi după masă. Eram disperat după dumnezeu. Şi el… L-a durut în fund de mine. Asta a fost prima oară cînd m-am gîndit să mă sinucid. Cînd am venit acasă, după ultima oră de română din acel an, toţi ai mei plîngeau. FUTU-ŢI MORŢII MĂ-TII CÎMPEANU VICTORIA!



Dat fiind faptu’ că am fost credincios, sînt în măsură să fac comparaţie. Şi concluzia e una simplă: eram patetic! Aşteptam totu’ din cer. Creştinilor (şi cei de alte religii, ori care ar fi ele), sunteţi jalnici! Nu meritaţi să trăiţi!