Motto: A da o virgină pe mîna unui bărbat este ca şi cînd ai da un Stradivarius pe mîna unei maimuţe (Martha Bibescu)

M-am inspirat de la un articol al Cristinei Bob în care afirma că băieţii se împart în fraieri şi şmecheri. Iar ei, nu îi plac fraierii. Aşa a spus. De-asta a fost şi înşelată. Nu vrea un băiat ca mine care să o divinizeze.
Am ajuns la concluzia că fetele se împart în două categorii. Virgine şi curve. Că alea care se fută o dată, prind gustul de pulă.

O să mă întrebaţi, atunci, ce e mama. Păi mama e virgină iar eu m-am născut fără sex. Ca iisus! LOL.

Motto: Acelaşi om se poartă ca un tigru cu un om timid şi ca un cîine cu un om tare (proverb)

Am observat, în ultimul timp, o tendinţă a celor care mă citesc de a-şi băga pula în gura mea.
De ce, mă? Doar pentru că nu am prieteni şi nici job? Credeţi că eu nu aş vrea să am prieteni? Cred că orice om îşi doreşte asta. Dar dacă sînt timid… Iar cît despre job, nu are rost dacă tot mă întreţin ăi’ bătrîni. Şi oricum… ca filosof… nu aş putea avea decît slujbe de intelectual. Dar cum sînt sociofob… E greu.

E ca şi cum i-aţi da la muie unuia care s-a născut fără mîini. Sau e orb. Eu m-am născut sociofob. Încă de la grădiniţă, nu mă jucam cu ceilalţi copii. Cînd era timpul pentru joacă, nu mă duceam în camera cu jucării. Eram singurul care rămînea în bancă şi se autoîntreţinea (desenam, coloram ş.a.).

Să arunce cu piatra ăla fără defecte! În loc să îmi întindeţi o mînă, îmi daţi în cap, futu-vă-n gură de jeguri.
Aţi văzut că eu sînt băiat bun şi vă las să mă înjuraţi, nu vă şterg mizeriile şi profitaţi. Profitaţi, nesimţiţii dracului.
Dar pînă cînd? Pînă cînd o să vă mai tot vîrîţi pula în gura mea? Sau chiar, unii dintre voi, simt că îmi vîră pula întîi în cur şi dup-aia în gură. De ce, mă?
Totuşi, decît să nu se scrie nimic, mai bine să fiu înjurat. Asta îmi arată că sînt cineva.

Motto: Inteligenţa este un judeţ obscur în imperiul omnipotent al prostiei (Valeriu Butulescu)

Dacă băgaţi pe Google „sylver cheetah 53”, veţi vedea că activez sau am activat pe o grămadă de forumuri. Probabil sînt una dintre cele mai active persoane în acest sens.
Scriu pe forumuri din 2005. Primul a fost „Atac”. Şi primul ban… tot acolo! :)) Dar, probabil, cel mai mult m-am ataşat de forumul lui Măruţă. Forum distrus de Skipy, Babutza şi Victor Doldor. (muie lor)

Mulţi mă cunoaşteţi dintr-un loc sau altul. Sînt şi eu o mini-vedetă. Mai ales, că nu prea am schimbat nick-ul.
Am ales acest nume încă de la primul forum şi îl folosesc şi în ziua de azi. Sylver a fost o formaţie muzicală din Belgia. „Cheetah” înseamnă „ghepard”, în engleza americană. Este animalul meu preferat. Iar „53” este rezultatul unui test de inteligenţă. Am mai povestit asta într-un mesaj. Cînd am recrutat, printre multe alte teste, am susţinut şi unul denumit „nivel mental”. Ni s-a spus că oamenii normali obţin între 36 şi 48 de puncte. Eu am scos cel mai mult. 53. Şi mă întrebau specialiştii de acolo cu ce mă ocup, că ar trebui să mă pasioneze matematica… că sînt foarte inteligent. Deci a fost o chestie cît se poate de oficială, nu un test dat pe vreun sait obscur. Ei bine, da. Sînt un geniu. Nu e o laudă, ci pura realitate irefutabilă.

Acest blog are deja aproape 2000 de comentarii. E mai mult decît pe unele forumuri. Chiar dacă mai sînt şi înjurat, eu nu mă supăr. Înţeleg că unii oameni au complex de inferioritate în faţa unei legende.

Motto: Prietenia este copilăria dragostei (anonim)

Astăzi, „iubita” mea Cristina Bob împlineşte frumoasa vîrstă de 30 de anişori.
Iar eu… Nu mai ştiu nimic despre Ea. S-o fi stabilit la Cluj? (unde a făcuta facultatea) S-o fi întors la Dej? Cu ce se ocupă. S-a angajat? S-a măritat? O mai fi virgină?!

Ţi-ai schimbat numărul de telefon şi adresa de e-mail ca să scapi de mine. Dă-mi un semn. Te rog. Măcar să ştiu că eşti bine. Atît.
Te iubesc de 13 ani. Neîncetat. Te visez… Am nevoie de tine.

Ai fost cea mai bună prietenă a mea. Aş fi băgat mîna în foc că vom fi friends forever. Nimeni nu m-a cunoscut ca tine. M-ai făcut să rîd, m-ai făcut să plîng. Am simţit că trăiesc. Tu mi-ai colorat viaţa. Cine ştie… Poate ai fost singura mea prietenă adevărată.
Mi-e atît, atît de dor de vocea ta caldă.

Înţeleg că nu merit iubirea Ta, dar măcar permite-mi să Te iubesc eu.
Tamara zicea că noi doi suntem „mînă şi mănuşă”.
I will allways love you…

Cine ştie ceva de zîna mea, să lase mesaj.
Mulţumesc.

Motto: Boala – stadiu liric al materiei (Emil Cioran)

Pentru că tot m-a provocat Găinozeta/Găinaţ (Bubu), am decis să trec în registru bolile de care sufăr. Şi cine vrea să mă judece, e liber să o facă. Pe mine mă doare în pulă.

1.Tumoare la creier
Nu vă bucuraţi prea tare. E benignă.
În fiecare an fac cîte un C.T. pentru a vedea dacă a crescut. Oricum, am înţeles că e neoperabilă.
2.Depresie (cu ideaţie suicidară)
Adică sînt, mai mereu, trist. Abătut. Fără chef de viaţă.
Ideaţia suicidară înseamnă că mă gîndesc destul de serios la sinucidere. De fapt, am şi o tentativă la activ.
3.Sociofobie (anxietate socială)
Adică nu pot socializa. Sînt fff timid.
4.Sindromul picioarelor neliniştite
Îmi vine să dau din picioare. Să le mişc. Mai ales noaptea şi mai ales cînd stau întins. Tocmai de aceea mai fac plimbări cînd se crapă de ziuă.
5.Caninofobie
Mi-e frică de cîini de pe la 18 ani (cînd m-a muşcat un cîine pe stradă). Traversez strada, dacă văd cîini. Mă ia cu tremurat şi creşte ritmul cardiac.
6.Psoriazis
Îmi apar nişte cojiţe prin diverse zone ale corpului, cum ar fi coate, genunchi, cap ş.a.

Cam astea sunt. Dar cred că fiecare om are, a avut sau va avea o afecţiune mai mult sau mai puţin gravă.
Mulţumesc pentru atenţie.

Motto: Multă lume greşeşte la adunare, dar matematica rămîne matematică (Istrate Micescu)

Se dă următoarea ecuaţie… care nu prea e ecuaţie:
10:3=3,(3)
Şi acum facem proba:
3,(3)x3=9,(9)
De unde rezultă că 9,(9)=10
O să ziceţi că e aproximativ acolo. Dar egal e egal, nu aproximativ. Adică 9,(9)=10, nu 9,(9)~10.

Nu văd la ce sunt utile toate porcăriile alea cu radical, modul, mulţimea vidă ş.a.m.d. La ce îţi folosesc astea în viaţă? Doar dacă te faci chiar profesor de matematică.

Eu aş lăsa din matematică doar aritmetica elementară. Adunări, scăderi, înmulţiri, împărţiri. Să se studieze doar la clasa a 3-a şi la a patra. Şi atît. E dovedit că, dintre cei care pică BAC-ul, pe cei mai mulţi îi trădează matematica. Pentru ce atîta bătaie de cap?
Oricum, toţi puştii au smartphone pe care pot face orice calcul. Matematica e ca şi cum ai purta ochelari deşi vezi foarte bine.

Învăţămîntul trebuie refăcut din temelii. Este depăşit. Uite, eu nu ştiu să folosesc un smartphone. Am telefon normal. Mai bine mă învăţa în şcoală despre tablete, telefoane, calculatore. Am făcut doar un an de informatică. În liceu. Puţin. Foarte puţin.

Motto: Nu există genii adevărate fără un strop de nebunie (Seneca)

Astăzi, „CronicuTZa lui Sylver” a intrat în topul celor mai mari bloguri din România, atingînd cifra de 1000 de comentarii publicate. Adică, o medie de 5 comentarii pentru fiecare articol. De obicei, e exact invers.

Am scris cînd am avut ceva de spus. Şi fără copy/paste. Pentru că am degete şi creier (cum spunea un prost).
Mulţi s-au apucat de blogging în aceeaşi perioadă cu mine. Cînd asta era moda. Dar puţini au rămas pe baricade. Nu i-a dus mintea. Nu toţi sunt genii, ca mine.

Profit de această ocazie pentru a mulţumi tuturor cititorilor. Pentru voi, scriu. Vă mulţumesc încă o dată. Şi vă asigur că nu mă las. O să scriu cel puţin pînă în momentu’ în care o voi cuceri pe Cris.

Respect!
semnat: SYLVER

Motto: Ştii că eşti îndrăgostit atunci cînd nu poţi adormi deoarece realitatea este, finally, mai bună decît visele tale (Dr. Seuss)

Vă invităm să vă exprimaţi punctul de vedere cît şi votul, aici.

Doriţi să ne reproducem? Vom ţine cont de părerile tuturor.

Motto: Inteligenţa este un judeţ obscur în imperiul strălucitor, omnipotent al prostiei (Valeriu Butulescu)

Astăzi se împlinesc 10 ani de cînd am deschis acest frumos blog.
Îmi amintesc că auzeam pe la TV deviza „nu ai blog, nu exişti”. Era cam cum e FaceBook-ul acum. Mă rog. Păstrînd proporţiile.
Am trecut şi printr-o rebrand-uire. Iniţial blog-ul se numea „WONDERLAND”. Acum este „CronicuTZa lui Sylver„.

De scris, am scris, în medie, 1,7 articole pe lună. E destul avînd în vedere faptu’ că nu sînt vedetă. Dar au fost ideile mele, deci fără copy/paste. Lucru mai rar.
Ei bine, da, am scris cînd am considerat că am ceva de spus. În mare, mi-am vărsat frustrările. Căci asta este societatea modernă. La asta m-a împins.
Dar haideţi să vedem ce a însemnat „CronicuTZa lui Sylver” în aceşti minunaţi 10 ani:

200 de articole
15 abonaţi
110.000 de afişări

La început, eram îndrăgostit de Cristina Bob. Ei bine, aşa am rămas.
Hai, să ne auzim cu bine şi peste încă 10 ani. Vă pupă Sylv!

Motto: O mamă este persoana pe care o cauţi cînd toţi te-au părăsit (Pam Brown)

Un copil s-a simţit mereu ruşinat de faptul că mama lui avea un singur ochi. În rarele ocazii în care venea la el la şcoală, acesta îi reproşa că îl face de ruşine. Colegii rîdeau de el.
Au trecut anii, copilul a crescut şi şi-a îndeplinit dorinţa de a pleca din oraşul sărăcăcios în care crescuse. Şi-a găsit o slujbă bună, s-a căsătorit şi a avut, la rîndul lui, copii. Şi-a cumpărat o casă mare cu grădină. Dar într-o zi, cineva sună la uşă. Acesta deschide uşa şi o vede pe mama sa, îmbătrînită, şi tot cu un singur ochi. Copiii s-au speriat de ea şi au fugit. Fiul a ţipat la ea spunîndu-i că nu o cunoaşte. Nu la mult timp de la această întîmplare, fiul femeii cu un singur ochi primeşte o invitaţie de a participa la reuniunea de absolvire a şcolii generale, din locul său natal. La plecare, o bătrînă (pe care a recunoscut-o ca fiind o fostă vecină) i-a înmînat o scrisoare. Era de la mama sa, care murise între timp. În scrisoare, mama îi povesteşte cum a fost să îl caute şi a rămas cu regretul că nu l-a mai văzut. De asemenea, i-a spus că, la naştere, el a avut un singur ochi. Atunci, ea i-a donat unul dintre ochii săi pentru ca acesta să se bucure de viaţă cu doi ochi, aşa cum merită.

Mama mi-a spus povestea aceasta şi mi-au dat lacrimile. Sînt sigur că şi ea ar fi făcut acelaşi lucru pentru mine.