Arhive categorii: Cugetări

De ce exist eu?

Motto: Existenţa se măsoară în clipele nescurse pînă la inexistenţă, sau în cele scurse de la inexistenţă pînă la existenţă? (Aldyn Alexander)

Continuare după: https://sylvercheetah53.blogspot.com/2019/05/de-ce-existam.html

Mă întrebam, anu’ trecut, de ce existăm. De ce există spațiu… timp… energie… gravitație…
De un miliard de ori mai simplu mi s-ar fi părut să nu existe absolut nimic. Existența Universului mă intrigă adînc.

Dar eu? Eu de ce exist? Au existat zeci de miliarde de oameni înaintea mea și vor mai exista tot atîția după mine.
De ce sînt eu, eu? De ce nu sînt Van Damme sau Barack Obama?
Ce este conștiința?
Are existența mea vreun scop?
De unde vin și încotro mă îndrept?

Nu sunt doar întrebări retorice, dragii mei.
V-ați gîndit vreodată, dacă v-ați clona, cum ați ști care e originalul?
Singurul om de a cărei existență nu mă pot îndoi, sînt chiar eu. Ceilalți… Pot fi programe pe calculator. Știți voi… Enter the Matrix!

Eu am „corona-virus” din ’94!

Motto: dumnezeu e ironic. Noroc că şi eu am simţul umorului (Teodor Burnar)

This is the virus of the night…

Acuma, serios. Să ne mai descrețin frunțile, zic. Oricum toți murim. Mai devreme sau mai tîrziu.
Personal, aș avea o mare satisfacție dacă ar veni sfîrșitul acestei lumi infecte.
MUIE OMENIRII!

P.S.: Care muriți… dați un semn de viață.

Jeanși rupți… Iarna?

Motto: Moda este ceea ce adopţi cînd nu ştii cine eşti (Quentin Crisp)

Niciodată nu m-a prins moda asta cu blugii rupți. Okay, recunosc. Sunt la modă. Dar nu mă reprezintă la nivel personal.
Ce nu înțeleg eu este, ce caută blugii rupți, în peisaju’ ăsta iernatic? Nu ți-e frig, frăție?
Și hai, poate la fete, mai e cum mai e. Pot să pună un ciorap. Dar LA BĂieți?
Cred că numa’ un imbecil notoriu, ca Hordy, ar putea adopta această modă nebunească.

Bag pula-n moda voastră!

9 ani pe PlayOK!

Motto: Inteligenţa noastră e o oglindă (Comenius)

Astăzi, celebrez 9 ani petrecuți pe saitul PlayOK.com.
PlayOK este un sait polonez pe care se joacă jocuri de tip „board games”. Adică șah, table, dame, reversi ș.m.a.d.

Am jucat cu oameni de pe tot Globul.
Acesta este profilul meu:

Statistici șah:

Statistici reversi:

Ce părere aveți? Mă descurc bine?
Contul meu este Sylver53. Vă aștept să jucăm!

2019. La ora bilanțului.

Motto: Întreaga demnitate a omului constă în gîndire (Oliver Goldsmith)

O să mă refer STRICT la blog. Despre forumuri, nu vorbesc. Nu acum.
Am publicat 75 de articole, incluzîndu-l și pe acesta. Un articol la 5 zile. Mai mult decît în oricare an anterior.
Am avut mai mult de o mie de comentarii noi. O medie de 3 comentarii pe zi. Mult. Foarte mult.
M-am apropiat și mai mult de cifra de 200 000 de vizitatori. Adică 1 român din 100, mi-a accesat blogul. Fantastic!

Sînt în culmea succesului. Sînt cam cum e vlogger-ul acela idiot, Șelly. Doar că eu am și creier.
În anul care începe, voi publica articole care vă vor ului și șoca. Nici măcar nu vă puteți imagina.
V-am promis corespondența digitală dintre mine și Adrian Hordoan. Va veni în 2020.

Mă consider unul dintre cei mai mari bloggeri ai României. Să mă citiți este un privilegiu și o onoare.
Vă asigur că nu voi uita de unde am plecat. Dacă sînt cineva, sînt și datorită vouă.
Vă mulțumesc. Și, totodată, îmi mulțumesc.

LA MULȚI ANI!

Vreau să vină sfîrșitul lumii!

Motto: În România, în fiecare zi e sfîrşitul lumii (Marius Tucă)

Nu am făcut niciodată un secret din nemulțumirea mea constantă față de conceptul ordinar de viață.
Am deja două tentative de suicid. Prima oară (în urmă cu vreo 3 ani), am luat 30 de pastile. Anu’ ăsta am luat 50. Data viitoare iau 100 și termin cu porcăria asta.

Întîia dată cînd sinuciderea a licărit în mintea mea, a fost în clasa a cincea. Cînd am rămas corigent.
Totuși. Știți și voi cum e. Parcă apartenența la un grup, oricare ar fi acela, îți dă curaj. Una e să te duci noaptea în cimitir singur cuc și alta e cu încă 2-3 tovarăși.
Tocmai de aceea îmi doresc să moară TOȚI oamenii odată cu mine. Toate cele 7 miliarde. Să nu mai rămînă picior de umanoid pe planeta asta mizeră.

Cînd mai îmi vin gîndurile negre, acestea sunt contracarate de regrete precum o să-mi supăr familia, nu o mai văd pe Cris… Nu mai duce nimeni mai departe forumurile mele.
Dacă e să existe un dumnezeu (lucru imposibil), să vină el să trăiască viața asta de kkt pe care ne-a dat-o.
Oricum, sfîrșitu’ este inevitabil. E doar o chestiune de timp. Doar că mi-aș dori, din toată inima, să îl trăiesc și eu.

Ia să vedem. Cine mai vrea să vină sfîrSHITul (g)lumii?

Ia stai o leacă. Parcă sărbătoream ceva astăzi. Hmm. Ah, da: „nașterea” Marelui Pletos Jegos!

Tot ce am avut cîndva a fost frumos. Acum spune-mi cum să mă strîng de pe jos…

Motto: Bunătatea în gîndire crează profunzime (Lao Tse)

Încă o melodie care mă duce cu gîndu’ la Cris:

Topic-ul Irinei Rimes, de pe progames.ro: http://progames.ro/viewtopic.php?f=5&t=44432
Vă rog să votați în sondaju’ respectiv, dacă vă place Irina.

E la concurență cu altă moldoveancă: Inna
Însă Irinuca are versuri mult mai profunde. Eu așa consider.

Oare Cris face sarmale, acum, de sărbători? Cînd am cunoscut-o eu, nu prea știa să gătească.
Ești în gîndurile mele… zînă bună!
Pupiki fermecați! (Remember?)

P.S.: Articolul de Crăciun este deja scris. Va fi publicat automat, pe 25 decembrie, la ora 1 a.m.