Arhive categorii: Cugetări

De ce eu sînt… eu?!

Motto: Existenţa este doar umbra rămăşiţelor unui vis (Snezan Cebic)

V-ați întrebat vreodată de ce sunteți cine sunteți și nu Van Damme sau Madonna?
Există 8 miliarde de oameni, pe Pămînt. Dar o infinitate nici măcar nu există!
Nici eu nu am existat cîteva miliarde de ani. Și voi continua numărătoarea, după ce crăp.

De ce sînt băiat și nu fată? De ce sînt alb și nu negru? De ce am părinții pe care îi am?
Să fie totul doar o expresie a hazardului?

Oare suntem într-o simulare pe calculator?
Sau oare suntem cu toții în „Matrix”?
Întrebări fără răspuns!

Gata. Am revenit!

Am revenit pe domeniul principal: irelevant.ro
Încă nu știu ce s-a întîmplat cu cei de la Webyx care mă găzduiau. Pe saitul lor, sunt erori de funcționare.
Probabil au dat faliment sau ceva de genul.
Acum sînt la Hostico.
Voi veni cu articole noi, în curînd!

Care este diferența între real și imaginar?

Motto: Trebuie să facem din realitate un vis, şi din vis, o realitate (Pierre Curie)

Niciuna. Simplu!
Să luăm o situație. Pe mine m-au crescut bunicii. Cam toată copilăria mea, mi-am petrecut-o la ei. Tot ce am făcut am știut eu și ei. Dar acum bunicii sunt morți. Și la mine au rămas doar amintirile. E doar cuvîntul meu, altfel spus! Iar cînd eu n-o să mai fiu… totul va dispărea în neant.

Pot să povestesc o întîmplare din copilărie sau pur și simplu să inventez una. Nimeni nu poate ști. Nimeni nu va ști!
Ce spun eu aici, se înscrie în Teoria Universului Simulat. Despre care voi mai vorbi.
Nothing really matters. Și chiar… NOTHING.

În mintea mea, am vreo 17 de ani de relație cu Cristina Bob. Cine mă poate contrazice?

Citiți și asta:
http://www.irelevant.ro/2007/09/what-is-real.html

Trage aer în piept, copile. Astăzi e ziua ta…
It’s a mad world!

Am devenit… „irelevant”!

Motto: Perseverenţa este partea nobilă a ambiţiei (Pierre-Adrien De Courcelle)

De acum înainte, mă găsiți la o nouă adresă:
www.irelevant.ro

De ce?! Pentru că profesia, calificarea mea este aceea de jurist. Dar asta nu înseamnă că o să ofer consiliere juridică. Și cu atît mai puțin, gratis.

Mi-au trebuit 15 ani (!) ca să trec la un domeniu personalizat. Eh! Dar niciodată nu e prea tîrziu. Nu-i așa?

Evident că rămîn la platforma Blogger. Numai oamenii incredibil de proști, aleg WordPress. Gigantul Google știe ce face.
Nu garantez că o să fiu mai activ. Scriu cînd am ceva de spus, nu de amoru’ artei.

Vă rog să vă actualizați bookmarks. Și blogroll-ul, cei care mă aveți acolo.
Poate că… sînt mai puțin Sylver Cheetah și mai mult Daniel Marian
Rămîne de văzut. Așa că țineți aproape, prieteni!
Și sărbători fericite. 🙂

Munca: Sclavia modernă!

Motto: Munca e pentru tractoare! (popular)

Personal, nu am muncit niciodată. Nici măcar o zi. Nici măcar o oră. Și nu voi munci niciodată!

Eu nu mă vînd. Viața mea nu are preț.
M-am născut prinț și așa voi muri. Lasă că muncește prostimea. Proștii, adică.

Eu sînt filosof. Dacă cineva mă trimite la muncă, eu răspund „DE CE?!”.
E adevărat că nu stau grozav la capitolul bani. Dar nici nu-mi trebuie. Cele mai frumoase lucruri sunt gratis! Răsăritul soarelui… Zîmbetul unui copil… Sărutul unor lesbiene…

Sînt de acord cu Cristinuța mea, cînd afirma la Ea pe blog că băieții se împart în fraieri și șmecheri. Ei bine, eu sînt șmecher! (cum îi place Ei)

În unele țări vestice (precum Spania) se discută despre săptămîna cu doar 4 zile lucrătoare. Interesant că nu sindicatele au cerut asta. Ci conducătorii și chiar patronatele.
Oamenii sunt proști. Muncesc cît le spui. Pînă și boii se mai răscoală și fac fițe, nu mai vor să tragă la rug. Sunt oamenii mai jos ca animalele? Da! Un mare DA. Mi-e scîrbă…

Sclavii au o viață de căcat. Se scoală dimineața și pleacă la job. Se întorc seara obosiți. Mănîncă ceva, un pic de TV și gata. La somnic, că mîine e o nouă zi de sclavie!

Eu am viață frumoasă. Ca de prinț.
Lasă că muncesc proștii și pentru mine.
Să vă mai dau cîte un bici, pe spinare? Să munciți mai cu spor?!

Vis ciudat

Motto: Știi că ești îndrăgostit atunci cînd nu poți adormi deoarece realitatea este mai bună decît visele tale (Dr. Seuss)

Am visat că mă plimbam pe malul mării și îi arătam Cristinei.
Făceam un fel de live pe FaceBook, dar numai pentru Ea.
Dar nu mergeam pe nisip, cum ar fi normal. Mergeam pe o stradă. Erau și blocuri, în apropiere.
Și era f. devreme. 5-6 dimineața.
Voiam să vadă și Ea marea. Știu că îi place.

O visez destul de frecvent, dar visul ăsta a fost un pic diferit. În general, visez că îi scriu o scrisoare și plîng în timp ce o scriu.
Cristinuța mea iubită… Off! 🙁

LATER EDIT: Acum mi-am dat seama că articolul a fost publicat chiar de ziua națională. Deci, LA MULȚI ANI, românașii mei!

Nu am fumat niciodată. Nu știu să fumez

Motto: Fumatul este cea mai lungă formă de sinucidere (George Budoi)

Mi s-a oferit, de către diverși cunoscuți, dar am refuzat.

Cînd eram mai ciutan, ieșeam cu țigara în gură, pe balcon, să mă vadă vecinii. Numai că eu, în loc să trag din ea, suflam. Deci suflam ca într-un balon.
Nu știu să fumez. Probabil m-aș îneca, dac-aș încerca.

Oricum, eu aș interzice fumatul. Complet. Chiar am de gînd să lansez o petiție, în acest sens.
Și, hai, la masculi, mai e cum mai e. Dar la femele, e urît rău. Arată exact ca niște tîrfe.

Ideea principală este că sunt și nesimțiți. Dacă n-ar fi, n-ar fuma. Cînd stau la coadă la poștă, trebuie să suport această manifestare profund căcăcioasă, din partea semenilor mei. Oameni ca și mine. Maimuțe, adică.

Haideți să facem un sondaj rapid. Cîți dintre voi fumează?

Și încă 3 aforisme. Scrise tot de mine

Celelalte 3: https://sylvercheetah53.blogspot.com/2019/09/3-aforisme-scrise-de-mine.html

„Dragostea este doar un şiretlic al Naturii, prin care ne obligă să ne împerechem.”

„Somnul este timp pierdut din viață” (scrisă pe la 11 ani)

„Cel mai frumos compliment pe care îl poți face unei femei, este să dai o labă în cinstea ei!”

Pînă acum, patru aforisme publicate pe Citatepedia:

http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Sylver+Cheetah+53

P.S.: Dacă e ziua cuiva, la mulți ani. Dacă nu… Muie!