1 an de cînd a murit Dumnezeu

1 an de cînd nu mai eşti…
1 an de cînd nu te mai pot auzi…
1 an de cînd nu-ţi mai pot vorbi…
1 an de cînd nu te mai pot îmbrăţişa…
1 an de cînd lumea mea s-a schimbat şi nu va mai putea fi niciodată la fel.

Aşa o porcărie mi se pare moartea… Suntem organisme vii, iar moartea e sfîrşitul vieţii organice. Nu m-ar deranja în schimb, să devenim naibii un soi de cyborgi, jumătate ţesut viu, jumătate robot. Numa’ să nu mai văd mizeria asta de moarte, că o urăsc!

Mi se părea ceva imposibil… Tu vorbeai despre cum va fi, atunci cînd nu vei mai fi… Dar pentru mine era un non-sens. Nu-mi puteam imagina viaţa fără tine… Şi nici acum nu pot. Încă nu mi se pare real. Aştept să mă trezesc dracu’ din coşmaru’ ăsta.
Îţi spuneam că vreau să murim amîndoi deodată fiindcă nu suportam ideea de a fi separaţi… Şi ce separare mai mare decît asta?

Ce m-ai învăţat, o să ţin minte… Cum ziceai tu că o să spun săraca mamaia, avea dreptate… Şi aveai dreptate cînd spuneai că trebuie să fiu şi eu puţin mai nesimţit că prea încerc să fiu om cu toţi şi prea puţini merită… E lumea plină de scîrbe şi uite că ăia nu mai mor.

Sper într-o zi să fiu un părinte cum ai fost tu… pt. că mi-ai fost mai mult mamă decît bunică… Deşi sincer, nu cred să pot avea atîta răbdare… Şi puţin răcit dacă eram, nu mai puteai nici să dormi noaptea. Şi alte javre de părinţi nu dau doi lei… Şi mai zic unii proşti că orice părinte îşi iubeşte odrasla… Yeah, right. Poţi să fii bunic şi să îl iubeşti mai mult decît cei care l-au adus pe lume.
M-ai iubit mai mult decît ţi-ai iubit copiii, iar eu te-am iubit mai mult decît mi-am iubit părinţii.

Visam că mori şi mă trezeam super speriat… Dar mă linişteam imediat, văzînd că a fost doar un coşmar. Şi uite că acum visez că a fost o greşeală şi trăieşti şi cînd mă trezesc realizez că n-a fost nicio greşeală.
Nici nu ştiu dacă puteam să impiedic cumva… Nu ştiu în ce măsură se putea descoperi din timp. Visam să mă fac cardiolog pt. a te putea îngriji, şi uite că nu inima te-a răpus…
Pînă la tine, nu pierdusem pe nimeni drag, moartea era ceva ce se întîmplă numai altora. Preferam să se ducă oricine în afară de tine… Oricine.

Te oferisei să îmi creşti copiii dar ei nici măcar nu te vor cunoaşte. Vor şti doar de la mine despre tine.


Parca te văd cum vegheai tot mereu,
Să alungi răul din drumul meu
Azi înţeleg, azi înţeleg tot ce nu înţelegeam altădată,
Cînd te necăjeam…

Să ştii, măicuţa mea
Că port icoana ta,
În fiecare gînd,
Oriunde şi oricînd
Te-aud cum imi cîntai,
Te văd cum îmi zîmbeai,
Şi-ţi văd şi lacrima din ochi
Cînd uneori mă dojeneai.

Aş vrea să mă mai cerţi,
Aş vrea să mă mai ierţi,
Şi-n mîngîierea ta
Să-ţi simt iar dragostea;
Să-mi pară că îmi eşti
Şi azi alăturea,
Şi să m-auzi ca-ţi mulţumesc, măicuţa mea.

(„Măicuţă, îţi mulţumesc” – Dan Spătaru)



Nu te voi uita. Pentru mine tu erai Dumnezeu…

~Rest in Peace!~

Iniţiere în jocul de Şah

Cred că toţi oamenii au jucat ceva jocuri în existenţa lor. V-aţi ascunselea, Baba Oarba, Rummy sau Table sunt doar cîteva dintre cele mai cunoscute. Sau mai nou, Counter Strike, Fifa şi NSF.
Dintre toate jocurile, este unul care este atît de simplu şi totuşi atît de interesant, încît poate fi jucat la nesfîrşit fără a te plictisi vreodată. Are sute de ani vechime şi nu cred să dispară vreodată. E vorba despre marele ŞAH, desigur. Nu trebuie să ai cea mai grozavă placă video pentru a-l juca, nu trebuie nici măcar să ai calculator. Poţi să-l joci cu moşii în parc. (Eu am jucat pe-o ţuică )
Întrucît iubesc jocul ăsta, m-am gîndit să vă introduc în eterna sa fascinaţie. Regulile nu sînt deloc dificile, dar pentru a deveni buni, cel mai important este să exersaţi.

Pionul

Pionii merg doar înainte, avansînd un singur cîmp. Numai o singură dată, cînd porneşte, poate înainta două cîmpuri. Dacă se întîlneşte cu o altă piesă, nu mai poate înainta.
Pionul poate lua piese doar pe diagonală. (tot un singur cîmp)


În această imagine, oricare dintre pioni ar fi la mutare, l-ar putea lua pe celălalt.
Cu toate că aparent este cea mai slabă piesă, nu este deloc aşa. Odată ajuns pe ultimul cîmp al tablei, pionul se transformă în orice altă piesă, cu excepţia regelui. Nu pot exista doi conducători ai aceleiaşi armate. Nu poate rămîne pion, pentru că pionii merg doar înainte şi nu mai are unde să înainteze. Sigur, cel mai adesea se alege regina, pentru că este cea mai puternică piesă, dar uneori este mai avantajos să alegem altceva pentru a nu se ajunge la Pat, de exemplu. (o să explic mai jos semnificaţia)

Luarea en passant: Dacă pionul adversarului, făcînd o mutare peste două cîmpuri, trece pe lîngă un cîmp aflat în bătaia unui pion advers, acesta din urmă îl poate lua, dar numai imediat, la mutarea de răspuns. La mutarea următoare acest drept (nu este în niciun caz o obligaţie) se pierde.

Turnul
Turnul merge întotdeauna drept. Înainte, înapoi, la dreapta sau la stînga, pe orice distanţă. Dacă în calea acestuia se găseşte o piesă a adversarului, el o poate înlătura luîndu-i locul. În schimb, dacă în drum este o piesă de aceeaşi culoare, turnul nu poate trece de ea.
Cu toate că se poate deplasa pe toată tabla de şah (în maxim două mutări poate ajunge în orice cîmp) şi poate provoca adversarului pierderi considerabile, poate fi blocat destul de uşor, mai ales cînd sunt încă multe piese pe tablă. Are nevoie de linii larg deschise pentru a se desfăşura. De asta este bine să fie păstrat pentru mai tîrziu, cînd se mai eliberează tabla.


În acest exemplu, turnul este pierdut. Cel mult, poate lua un pion, dar nu mai poate fi salvat.

Calul
Calul este singura piesă care poate sări peste alte piese. Celelalte piese nici nu pot înainta pînă cînd pionii nu eliberează drumul.
Mersul calului este în forma literei L.


Un mare avantaj al calului este acela că bate în mai multe cîmpuri în acelaşi timp. Este singura piesă care obligă mereu regele advers să se mute în momentul în care îi dă şah.


În această poziţie de exemplu, regele este obligat să se mute şi astfel regina este pierdută.

Nebunul
Nebunii nu se întîlnesc niciodată. Ca şi caii, sunt numite piese uşoare.
Nebunii merg doar pe diagonală, oricîte cîmpuri. Fiecare jucător are un nebun pe alb şi unul pe negru. Astfel fiecare acoperă doar jumătate din tabla de joc.


În această situaţie, nebunul negru este inutilizabil deoarece toate piesele adverse sunt pe negru. E un lucru care merită reţinut!

Regina
Categoric cea mai puternică piesă este regina. Ea poate merge atît în linie dreaptă (precum turnul) cît şi în diagonală. (precum nebunul)


Iată cît de uşor îi este reginei să acopere aproape toată tabla. La începutul partidei, regina nu ar trebui să iasă în faţă deoarece o pîndesc tot felul de primejdii din toate părţile, toţi dorind doborîrea celei mai puternice piese.

Regele
Regele se mişcă exact ca regina, dar un singur cîmp. În ceea ce priveşte viteza, regele nu merge mai repede decît un pion.


Cît despre celelalte pise, nici vorbă să le ajungă din urmă. Cu toate că nu este deloc cea mai puternică piesă din joc, regele este cel mai important pentru că fără rege nu se poate juca. Războiul de pe tabla de şah are drept scop să îl pună pe regele advers într-o situaţie fără ieşire. Poţi avea oricîte piese în plus faţă de adversar, dacă regele nu reuşeşte să fugă, partida este pierdută. Tocmai de aceea regele trebuie să se ascundă, nicidecum să iasă la atac!

Rocada: Pentru a-i fi mai uşor regelui acestuia leneş să se ferească de primejdii, o singură dată într-o partidă se poate face rocada. Rocada se poate face numai dacă nici turnul şi nici regele nu au fost mutate şi dacă regele nu este atacat nici în momentul efectuării rocadei, nici după. De asemenea, el nu are voie să treacă peste un cîmp în care bate o piesă adversă.


În această poziţie, regele nu poate efectua rocada mică, dar poate efectua rocada mare. (la stînga) Nu se poate spune care rocadă este mai bună. Depinde de situaţie. Este preferabil să fie aleasă partea în care şirul pionilor este mai bine păstrat. (va fi mai protejat)
Regele nu are dreptul să se expună loviturilor. În momentul în care este în şah, este obligat să iasă din acea poziţie. (ori mutîndu-se, ori intercalînd o piesă proprie între rege şi piesa adversarului) Poziţia în care regele se află în bătaia altei piese şi nu poate nici să fugă, dar nici să fie acoperit de altă piesă, nici să ia piesa adversarului se numeşte mat. Odată cu înfrîngerea regelui, se încheie şi partida. Iată un asemenea caz:


Remiza: Situaţia în care nimeni nu este cîştigător şi nimeni nu este învins.
Sunt două asemenea cazuri. Dacă regele, (fără să i se fi dat şah) indiferent unde ar muta, intră în bătaia pieselor adversarului şi fie nu mai are alte piese, fie sunt blocate, se numeşte pat la rege. Adesea şahiştii se salvează dintr-o situaţie dificilă obligîndu-şi adversarul să-i facă pat. Mărturisesc că nu o dată am reuşit asta şi tocmai de aceea îmi place să duc o partidă pînă la final.


Se mai acordă remiză atunci cînd se dă şah etern. De exemplu, dacă un jucător a rămas doar cu regele, iar celălalt cu regele şi un nebun, (sau cal) este remiză întrucît nu are cum să îl dea mat cu doar atît.

Cam atît. Sper că nu mi-a scăpat ceva important. Dacă va fi cazul, voi ma completa ori voi reveni cu o continuare.
Succes!