Motto: Logica este anatomia gîndirii (John Locke)
Filmul „Looper” este un SF din 2012, care îl are în rolul principal pe actorul Bruce Willis.
Majoritatea filmelor de acest gen, filme care abordează subiectul călătoriei în timp, dau rateuri din cauza paradoxurilor pe care le creează.
În producția „Looper”, care a avut ceva succes, se spune povestea unor corporații mafiote, din viitor, care trimit oameni în trecut pentru a fi uciși. Astfel, corpul dispare.
Una dintre scenele cele mai tari, se desfășoară după următorul scenariu: Un tip trebuie să se ucide pe el însuși, trimis din viitor. Dar nu o face și copia sa mai bătrînă scapă. În timp ce fuge, bătrînelului încep să îi dispară degetele de la mînă. Mafioții au prins varianta sa tînără. Dar atunci. Dacă acesta și-a pierdut degetele în tinerețe, nu ar fi trebuit să îi lipsească deja? De ce dispar tocmai acum? E absurd.
La fel și cu personajul interpretat de Bruce Willis. Tot așa. Cel tînăr, în loc să-l ucidă, îl scapă. Apoi, varianta sa tînără, își face o rană puternică la unul dintre brațe, pentru ca cel bătrîn să se trezească cu o cicatrice urîtă. (îi dădea întîlnire într-o cafenea) E aceeași situație. Nu ar fi trebuit ca cel bătrîn să aibă deja cicatricea la mînă?
Nu. Dragilor. Ori cei din viitor ar fi trebuit să aibă deja rănile. Sau varianta doi, să nu aibă legătură, de niciun fel, cu cei tineri (din trecut, adică). Situație în care rănile provocate celor tineri, nu ar fi trebuit să apară și la cei bătrîni. Aceștia din urmă, ajungînd, cel mai probabil, într-un univers paralel.
Am vizionat mai multe filme care abordează subiectul călătoriei în timp. Dar, în marea lor majoritate, nu prea sunt bine concepute. Cum e și clasicul „Back to the Future”, din ’85.
Culmea, mult mai bine creat este un film de animație. E vorba de „Family Guy”. În care micuțul Stewie are propria mașină a timpului.
