Motto: Numai un geniu poate înţelege cum trebuie opera unui alt geniu (Francesco Orestano)
Tocmai am aflat o veste care m-a dat peste cap. Unu’ dintre idolii copilăriei mele, Andrei Gheorghe, a încetat din viaţă. Deocamdată, nu ştiu cauza morţii, am auzit doar cîte ceva, pe sărite, la „WOW Biz”.
Nu o să uit niciodată nopţile alea cînd eram puştan şi stăteam cu urechea ciulită de aparatu’ de radio ascultînd „Midnight Killer”. Era tot ce aveam în cap.
Mai tîrziu, l-am admirat la Pro TV ca prezentator al emisiunii „Lanţul slăbiciunilor”. „Eşti veriga cea mai slabă. Adio!”. Era unic. O minte sclipitoare.
Îmi amintesc şi de o emisiune, tot de la Pro, cred că „Vedete cu sacul” se numea. Vedetele făceau tot felul de munci, cît mai umile, pentru a strînge cîţiva bănuţi. În timp ce fraierii spălau wc-uri, Andrei Gheorghe le-a zis patronilor unui restaurant să îi dea bani ca să mănînce la ei, astfel făcîndu-le reclamă. Oh, da. Era unicat.
Ultima prezenţă notabilă a fost la „Rătăciţi în Panama”, reality show produs de Kanal D. A fost criticat pentru prestaţia respectivă, dar pe mine nu m-a dezamăgit. Nici nu avea cum.
Am avut, şi eu, doi idoli. Pruteanu şi Gheorghe. S-au dus amîndoi prematur. În schimb, tot felu’ de secături văd că nu mai dau dracu’ în primire. Oameni ca Băsescu sau Gigi Becali. Personaje sinistre.
LATER EDIT: Se pare că făcut infarct. 🙁
