Motto: Două lucruri sunt infinite, universul şi prostia umană, însă nu sînt sigur despre primul (Albert Einstein)

Una dintre întrebările existenţiale ale speciei umane: Cum a luat naştere universul? Şi aici sunt două teorii. Una logică şi raţională care spune că la origini stă o explozie denumită „Big Bang”. A doua teorie, una susţinută de oamenii retardaţi, spune că un bătrînel oligofren atotputernic a creat universul cu tot ce este în el. Asupra celei de-a doua teorii nu o să mă opresc deoarece este clar pentru orice om cu un IQ minim că este total aberantă. Deci, revenim la „Big Bang”. În urmă cu 13 miliarde de ani, a avut loc o mare explozie de materie şi energie care a dus la crearea universului pe care îl cunoaştem noi. Cum ştim asta? Păi privind prin telescopul Hubble, oamenii au reuşit să meargă pînă spre începuturile universului. Pentru că în spaţiu, vorbim de ani-lumină. Şi privim, de fapt, în trecut.
E limpede ca apa plată. Dacă eu arunc cu o piatră spre cineva şi acesta vede piatra apropiindu-se de el, nu e logic că, cel mai probabil, îl va lovi? Aşa şi cu universul. Universul se extinde accelerat. Adică e din ce în ce mai mare. De unde rezultă că a fost, cîndva, mult mai mic. A nega evidenţa aceasta este ca şi cum cineva ar susţine că s-a născut bătrîn, nefiind niciodată copil. Trăiesc cu speranţa că cititorii mei au ceva mai mult creier.

Oamenii idioţi se întreabă cum a apărut universul din nimic fără a avea capacitatea intelectuală de a pricepe că timpul a început să curgă doar odată cu „Big Bang”-ul. Timpul şi spaţiul sunt legate.
Acel punct, acea singularitate care a născut universul şi tot ce este în el a provenit tot de la univers. Paradoxal. Ştiu. Imaginaţi-vă că sunteţi într-un balon umflat. În orice direcţie v-aţi îndrepta, niciodată nu veţi ajunge la o margine. Bine, probabil că aici intervine şi teoria universurilor paralele. Un univers paralel a dat naştere universului nostru şi tot aşa.

Ştiinţa e ştiinţă şi se bazează pe studii amănunţite. Dovezi irefutabile. Iar prostia e prostie şi n-are leac.
Nu există dumnezeu, oameni buni, trezirea!

Tocmai a trecut în nefiinţă marele savant Stephen Hawking. Unul dintre cele mai sclipitoare genii. Să zicem că acest articol este şi în memoria lui.

Motto: Ştiinţa zilei de astăzi este tehnologia zilei de mîine (Edward Teller)

M-am hotărît să vă dezvălui răspunsu’ la una dintre marile întrebări existenţiale ale omului. Suntem singuri în Univers?

Mulţi oameni, de-a lungu’ timpului, au susţinut că au văzut OZN-uri. Majoritatea erau inepţii. Dar unele, foarte puţine, erau reale. Extratereştrii ne vizitează. De mult timp. Dar partea şocantă cu adevărat este că ei nu vin din depărtare ci tot de pe Pămînt. Ei vin din… şi ţineţi-vă bine… viitor! Suntem noi. Rasa umană.
Se cam ştie şi cum arată. Adică ceva în genu’ ăsta:

Şi într-adevăr. Oamenii au tendinţa de a îşi pierde păru’. Dinţii se micşorează. Simţu’ olfactiv este tot mai puţin utilizat. Iar tehnologia ne obligă să ne folosim tot mai mult creieru’ şi ochii (cutia craniană ar putea creşte iar ochii s-ar putea mări).

Am mai scris articole pe tema asta. Călătoria în timp, este posibilă. Tocma’ de aceea extratereştri ne vizitează pe ascuns. Pentru că nu vor să pericliteze viitoru’. Dacă ar fi venit de pe alte planete, este evident că ar fi dorit să intre în contact cu noi. Nu ar fi avut de ce să se ascundă.

Şansele de a ne ciocni de civilizaţii extraterestre pure sunt infime. Cu toate că s-au descoperit planete care ar putea susţine viaţa. Numai că în existenţa asta de miliarde de ani a Universului, ori am da peste organisme primitive ori ar fi atît de evoluaţi faţă de noi încît nici nu i-am putea vedea.