Motto: Deoarece există o lege precum cea a gravitaţiei, Universul poate şi se va crea din nimic (Stephen Hawking)
Vă invit să lecturaţi prima parte a articolului, ca să nu mă repet prea mult: http://sylvercheetah53.blogspot.com/2018/03/cum-aparut-universul.html
După cum afirmam în prima parte, Universul s-a născut printr-o explozie de materie şi energie numită „Big Bang”. De atunci, Universul este într-o exapansiune accelerată. Fapt ce dovedeşte că nu e infinit. Dacă ar fi infinit, nu ar mai avea cum să se mărească. Infinitul este o utopie.
Universul în care trăim, este destul de violent. Se ciocnesc asteroizii de planete, galaxiile se unesc, găurile negre se atrag reciproc. Prin gravitaţia lor colosală, acestea din urmă înghit tot. Pînă vor exploda şi va avea loc un nou Big Bang. Sau, cine ştie, poate chiar cel de la origini. Pentru că timpul este relativ. Adică Big Bang-ul a avut loc în trecut. Şi nu a avut loc. Big Bang-ul are loc în prezent. Şi nu are loc în prezent. Va avea loc în viitor. Şi, totuşi, nu va avea. Toate aceste afirmaţii sunt adevărate şi false în acelaşi timp. Paradoxal. Dar şi paradoxul face parte din ştiinţă, din Univers şi din percepţia umană.
Vă dădeam un exemplu elocvent în partea întîia a articolului. Imaginaţi-vă că sunteţi într-un balon umflat. În orice direcţie v-aţi îndrepta, niciodată nu veţi ajunge la o margine – spuneam eu. Ei bine, acum vă cer să vă imaginaţi acel balon întors invers (inside out). Ăsta e Universul nostru! Se naşte şi moare la „infinit”. E ca un cerc.
Despre universurile paralele, care joacă şi ele un rol important, vă voi povesti în alt episod. Poate vă vorbesc şi despre o teorie proprie pe care am denumit-o „universuri perpendiculare”. Dar asta, numai dacă sunteţi cuminţi.
