Motto: Mă tem mai puţin de prostia individuală, mă cutremur însă de prostia colectivă (Girel Barbu)
Zilele trecute, am trecut printr-o întîmplare care m-a marcat. Tocmai plecasem de acasă. Eram la prima stradă şi aşteptam să traversez. Pe acolo a trecut o maşină SMURD care mergea cu sirena pornită. M-a cam deranjat aspectu’ ăsta pentru că ei trec pe roşu, fac ce vor. Regulile sunt pentru alţii. Atunci, nu ştiu ce mi-a venit, şi le-am arătat degetu’ mijlociu. Ambulanţa a mai mers foarte puţin, după care a dat înapoi. Pe moment, n-am luat în seamă şi mi-am văzut de drum. Am trecut pe partea opusă. Cînd mă uit în urmă, doi hăndrălăi îmbrăcaţi în echipamentu’ lor roşu, veneau în viteză către mine. Panicat, am luat-o la goană. Cum nu am o condiţie fizică extraordinară, am fost ajuns din urmă de cei doi tăntălăi. M-am ciocnit de o maşină parcată în faţa unui bloc. Moment în care am strigat la ei „îmi cer scuze… îmi cer scuze”. Mi-era frică de bătaie. M-a luat unul de un braţ şi unul de celălalt, invitîndu-mă să îi însoţesc. Eu mă tot scuzam, ziceam că nu mai fac… Eram foarte speriat. M-au condus la maşină şi mi-au zis să mă urc în spate. Acolo era şi o pacientă… Mi-au spus că îmi vor da o amendă. Le-am dat bulentinu’ şi într-adevăr, au completat o hîrtie. Au zis să le dau un număr de telefon să vorbească cu părinţii mei. Le-am dat număru’ mamei, dar din fericire, avea telefonu’ descărcat. Pîn’ la urmă m-au lăsat să plec, fără să mă bată, cum mă aşteptam. Cred că nu mi-au dat boxu’ deoarece erau în echipamentele lor specifice şi i-ar fi văzut lumea de pe stradă. Altă explicaţie nu am.
Nu ştiu dacă îmi va veni amenda acasă, dar dacă ar fi aşa, aş contesta-o în instanţă. Nu mi se pare normal ceea ce au făcut rataţii ăia. În loc să ducă pacienta la spital, au oprit pentru a mă lua la mine la rost. Vouă vi se pare okay? Sunt nişte gunoaie.