Motto: Frumoasă ţară România, păcat că e locuită
Mă uit în jur şi nu-mi place ce văd. Şi cu cît mă uit mai mult… cu atît îmi place mai puţin. O spun sincer, n-aş cîştiga nimic dacă aş minţi, am fost patriot. Mi-am iubit ţara. Îl adoram pe Gheorghe Funar numai pentru că vopsea băncile din Cluj în culorile tricolorului… Chiar am fost şi fanul lui W.C. Tudor şi îmi amintesc cum mă rugam de ai mei să îl voteze (eu neavînd încă drept de vot 
). Îmi amintesc cît de emoţionat eram la auzul imnului naţional, imn care acum mă lasă mai rece decît berea din frigiderul lui Adelin. 
Şi neah… a murit patriotismu’ din mine. Nici nu mi-e ruşine, da’ nici nu mă mîndresc cu Românica noastră. Şi asta, evident, din cauza oamenilor. 
Of, scumpii mei concetăţeni… dintre care, pe mulţi i-aş împuşca.
Parcă am dormit două decenii, timp în care Nu-Ştiu-Cine a făcut din România o cîrpă… o cîrpă de şters pe jos… Murdară, dar ÎNCĂ nu la fel de jegoasă ca cei care au terfelit-o! Se pare că fiecare a interpretat după bunul plac atît de trîmbiţata democraţie, dobîndită cu atîtea sacrificii. Şi remarc cum orice tentativă de bun simţ şi moralitate sunt înăbuşite brutal, promotorii lor fiind nişte „comunişti retrograzi”. O fostă profesoară din gimnaziu spunea că după trandafiri vin spini, iar după spini, iarăşi trandafiri. Hai să zicem că ar fi fost oarecum digerabilă o generaţie ratată, dar din păcate, se pare că mergem numai în jos. Din rău, în mai rău.
V-aţi uitat un pic la elevii din clasele mai mici decît cea în care sunteţi? Ia faceţi o comparaţie… Mie mi se pare că viitorul nostru e tot mai negru. Şi ca să fac haz de necaz, că tot e caracteristic nouă, mi-am amintit de un banc, care zice cam aşa: Ce e mic, negru şi ne bate la uşă? Viitorul. 
Mă miră tupeul şi nesimţirea celor care, cu atîta patos, vervă, ură, critică alte popoare. Tăticule, ungurii nu sunt buni, mulţi i-ar omorî. Rromii nu mai spun, toţi sunt nişte hoţi şi nişte nenorociţi. Machidonii ba că sunt zgîrciţi, ba că ţin doar cu ei… sunt egoişti, nici ei nu-s buni. Moldovenii, nu mai spun… Cu cine am vorbit despre un vis de-al meu mai vechi, constînd în refacerea României „dodoloaţe”, nu a fost deloc interesat. Eh, nici „ei” nu ne vor… da’ nici „noi” nu-i vrem. Mi se pare că românu’ are tulburări de personalitate şi se crede neamţ. Ce pana mea, să ne uităm un pic la „ai noştri”! Păi nu suntem noi pe locu’ 2 după Irlanda la consumul de alcool? Nu suntem noi în frunte, cînd vine vorba de violenţa în familie, ori în şcoli? Nu suntem recunoscuţi pe plan european pentru uşurinţa cu care putem fi cumpăraţi, oricînd, în orice scop. Iară „fetiţele” noastre sunt cele mai „sociabile”, nu-i aşa? 
Şi nu alegem să fim conduşi numai de hoţi şi bandiţi? Cine ascultă manele în draci şi unde se mai transformă cinematografele în discoteci, dacă nu la noi? Nu avem bani de mîncare, dar avem bani de ţigări! Să fim serioşi, ca popor, suntem nişte cretini! Sigur, luaţi individual, putem găsi şi oameni de valoare, dar privind din ansamblu (şi să-mi fie scuzat!) nu resturile menajere aruncate oriunde sunt adevăratele gunoaie, ci noi suntem gunoaiele! Şi repet, pentru a nu exista dubii, mă refer în general. Cred că vreo 90% dintre românii pînă-n 40-50 de ani, merită spînzuraţi în pieţele publice, cum se-ntîmpla cu elementele considerate anti-sociale pînă nu demult.
Mîine sunt alegeri parlamentare. Iar nu mai ştiu porcii ăştia cum să ne convingă să le dăm acces la „ciolan”. 
Al dreaq uninominal, nici nu ştiu pe cine pun ştampila, da’ mizez pe inspiraţia de moment.
Mă gîndeam la faptul că recent alesul preşedinte al S.U.A., Barrack Obama, susţine adopţiile de către cuplurile homosexuale şi a spus-o în campania electorală. La noi, cine ar spune asta, cred că ar fi linşat. 
Nu, România nu este cu 20 de ani în urma statelor civilizate, nici cu 50, ci cu cel puţin 100. Aş vrea să văd un ungur preşedinte, ori un rrom, ori o femeie ori un homosexual. Şi uite cum revin iar la Adelin şi la expresia lui favorită, n-ai să vezi chiloţi pe broască. Acuma, dincolo de glume… cînd ne revenim, fraţilor? 
Sincer, m-am cam săturat de aşteptare. M-am săturat să aştept să fie mai bine şi să sper că ne vine şi nouă mintea la cap. Dac-aş avea posibilitatea… aş pleca din ţară. Cu toate că nici nu-mi imaginam un asemenea scenariu. Da’ m-am săturat. M-am săturat de oameni, m-am săturat de români!
Singura soluţie mi s-ar părea să vină unu’ şmecher, să ne ia de-un crac şi să ne arunce dreaq în spaţiu’ cosmic. Consumăm aeru’ degeaba. 
Şi să fie populată România cu acei bieţi copii din Africa… în ochii lor văd inocenţa. La noi… a murit demult. Chiar şi la cei mai tineri, şi ăsta e cel mai trist lucru.
Ştiu că sună aiurea să-ţi critici poporul, dar cu nişte fiare nu merită să te porţi cu mănuşi.
